Academia Curajului 150x150 Scrisoare deschisa catre hydeparkisti si nu numaiBun gasit tuturor!
Ca raspuns, la mesajele primite prin e-mail pe grup, ma vad intrun fel obligat sa ma exprim in public, sa ma  implic in aceasta polemica interna in incercare de a pune degetul pe rana si a limpezi apele, departe fiind gandul de a da vina pe cineva sau al face pe mentor. Sper, intentia mea va fi inteleasa si tratata ca atare. Vreau sa inteleg si eu, privind prin “prisma” altuia.

Supararea sau constatare?
In primul rand, imi exprim intristarea mea din cauza existentei careva suparari, ca urmare, si retragerii pripite din echipa HP unora membri. Mi se pare la mijloc sta si faptul ca nu va regasiti, facand o alegere gresita, neintelegind in profunzime posibilitatile si rolul fiecaruia acolo unde sunteti, scopurile organizatiei.

In lumea tehnologiilor moderne distanta nu e un obstacol si se poate multe de facut in ceea ce tine de promovare a organizatiei fiind chiar si peste hotarele RM: cautare, prezentare, gestionarea proiectelor, crearea filialelor, lansare unor activitati si actiuni simultane, fie ca in calitate de “ambassador onorific” a ACI HYDE PARK, fie in calitate de translator sau purtator de cuvant, fie in calitate de organizator sau coordonator euroregional, regional sau local. Ma mira faptul ca aproape nimeni nu vine cu propuneri, sugestii in acest sens. Nici macar cu propuneri sa organizam treninguri interne atuncea cand se impune, cand cunoastem superficial sau deloc. Putini se ocupa de promovare pe internet prin diferite retele sociale sau alte modalitati. Ramane cumva in umbra Managementul ONG, fandrezing-ul, fiind abilitati extrem de necesare pentru o mai buna activitate si gestionare.

Forma

Poate a sosit timpul sa revenim si la ideea de a reinregistra oficial organizatia, trecand statutul, forma ei din neformala in una formala cu acte, cu stampila? Poate anuntam si o noua recrutare de voluntari? – ceea ce va deschide si alte posibilitati, mai mari. Doar nu se face asta in scop ingust, egoist, meschin – toate sunt indreptate spre democratizare societatii, spre a face cetateanul mai implicat, mai responsabil, societatea mai deschisa. Interese personale fiind secundare, corelate si care vin de la sine, indirect.

Critica – e un rau necesar?

Vreau sa cred, retragerea asta e provocata doar din motive ca Oleg Brega, sau altcineva a criticat putin mai dur, frontal, mai acid. Insa, nu o face asta cu rau, va asigur. Il cunost ceva ani de zile. Asa-i firea omului. Aplica mereu tactica “sutului in fund” de al ajuta pe celalalt adormit sau mai lenos, sa faca macar un pas-doi mai siguri inainte.Iiar unde nu stie – il invata, ajuta absolut dezinteresat. Mai mult, se doreste deplina autonomie coordonatorilor responsabili de proiecte. Insa, fiind foarte implicat in mai multe proiecte – se sufoca si el, aflandu-se in criza de timp.

Strigat disperat sau…

Personal, calific aceasta manifestatie ca un strigat disperat plin de durere sufleteasca din cauza ca nu se reusec schimbarile mai rapid. Exista si explicatie. Aceasta stare este cpecifica tineretei – maximalismul in toate. Indemnul meu ar fi: sa facem cu mai multa indulgenta, fara aciditate, cu mai multa dragoste fata de colegi, fata de celalalt care demonstreaza interes. Mai ales in public, pastrand totodata si proprii neuroni. Oleg Brega are calitati extraordinare (si asta recunoaste un numar foarte mare de cetateni) ca formator european de opinii, ca personalitate neordinara, ca generator de idei si ca un organizator. E un patriot devotat al neamului, un militant si luptator aprig pentru drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Un artist, un cineast, un critic, un jurnalist non-conformist de care Rep Moldova nu prea are parte. Dar…

Stiu, viata unui om in raport cu evolutia speciei umane de pe planeta Pamant, daramite sistemului solar, este foarte scurta si te grabesti s-o traiesti din plin sinestatator si dupa propriile conceptii. Insa, mai multa dragoste si respect nu strica nimanui. Ar fi laudabil sa evitam vociferare cu un ton ridicat cand comunicam, care irita de fapt. Chiar daca si avem dreptate. Admit repulsia controlata, necesitatea ei pe un termen scurt in a reda revolta si dezacordul sau la locul potrivit. Doar atat.

Cand mor caii?

In incheiere, va aduc sincere multumiri tuturor celor devotati, implicati, dar si celor care sincer vor sa se implice in diferite activitati, proiecte deloc usoare pe care le realizeaza ACI HYDE PARK. Celor de la inceput a fost extrem de greu prin anii 2003 – 2009 din cauza persecutiilor politienesti si hartuieli judecatoresti ghidati de regim dictatorial de soginta comunista. Acum mult e mai liber, mai lejer si retragerea sa nu prea este inteleasa. Lucru cel mare si migulos abia incepe.

Nu mor caii cand vor cainii!

NOTA Cu aceasta problema se confrunta majoritatea ONG-uri, unele existand doar pe hartie, alte dispar la fel de rapid cum si apar, nereusind sa se manifeste sau sa produca ceva evenimente in binele societatii, cetateanului, localitatii in care locuiesc. Iar altele, fiind create de politicieni sau diferiti functionari publici, guvernanti,  intretinuti de la buget – exista doar pentru a spala niste bani in plus.

Cu respect,

Anatol Hristea-Stan, pres. ACI Hyde Park