Acesta e al patrulea eseu din seria politicii moldoveneşti, în care disting între deprinderile de justificare a actului politic.
Apostolul: sondajul, cincinalul şi legitimarea imposturii
În dependenţă de domeniile din care îşi extrag politicienii legitimarea discursurilor, disting două ipostaze — apostolul şi căpetenia de trib. Apostolul e politicianul care îşi descarcă motivaţia acţiunilor de sus, din lumea ideilor şi îşi anunţă misiunea ca una de conformare a realităţii precare la planul ideal (voinţa lui Dumnezeu, adevărul istoric, încălzirea globală, lupta cu terorismul, criza economică, măreţia statului, experienţa europeană, înţelepciunea populară, „bunul simţ” etc.)Căpetenia de trib caută legitimitatea jos, la mase şi acţionează în virtutea voinţei poporului (rezultatele alegerilor, adunarea populară, sondaje, întîlniri cu alegătorul, petiţii, liste de semnături, greve, revendicări ş.a.)
Acestea sunt ipostaze de moment, nu roluri pentru întreaga carieră. Majoritatea politicienilor alternează în a fi apostoli sau căpetenii. Cu toate acestea mulţi din ei au ipostaze în care se simt mai bine şi în care ajung mai des.
Mai des apostol Mai des căpetenie rigid flexibil pune preţ pe loialitate pune preţ pe popularitate îşi schimbă mai greu opinia îşi schimbă mai uşor opinia electoratul îi iartă gafele electoratul îi taxează gafele deţine adevărul deţine strategia Mihai Ghimpu Vlad Filat Iurie Roşca Marian Lupu Generalul Alexei Vladimir Voronin Iurie Pasat Serafim Urecheanu Maricica Leviţchi Zinaida Greceanîi Valeri Klimenko Dumitru Bragiş Mircea Snegur Petru Lucinschi George W Bush Bill Clinton Al Gore Angela Merkel
Din acest tabel pare că ipostaza de căpetenie este mai de succes în Moldova. În ţările mari însă observăm că majoritatea alegerilor sunt cîştigate de apostoli cu misiuni salvatoare credibile: Barack Obama, apostolul schimbării (nu e clar ce era în spatele lui change, dar oamenii şi juriul premiului Nobel au votat);George W Bush, apostolul luptei cu terorismul (americanii au ales adrenalina prin frică timp de opt ani, impresionaţi de prăbuşirea turnurilor);Vladimir Putin, apostolul măreţiei Rusiei;Traian Băsescu, apostolul dreptăţii şi adevărului (minunată gogomănie);Al Gore, apostolul încălzirii globale.
Dar la ce serveşte identificarea ipostazei într-un discurs? Găsesc mai multe utilităţi, voi prezenta una elocventă. Un politician e cel mai bine de atacat de pe ipostaza inversă. Un apostol se pierde în faţa furiei maselor, iar o căpetenie merge greu contra voinţei Domnului.
Apostolul: 28 iunie este Ziua Ocupaţiei!Replica oponentului-apostol: 28 iunie e Ziua Eliberării!Replica oponentului-căpetenie: Oamenii vor de la noi rezolvarea problemelor economice, nu conflicte! (Mai pe şleau: moldovenii se îneacă în inundaţii, da voi umblaţi cu pietrele!)
E evident că a doua replică e mai eficace, pentru că asigură un contrast mai mare. Păcatul apostolului este depărtarea de oameni, crima căpeteniei este blasfemia.
Dacă e să exagerăm mai departe, vom observa cîteva subtipuri pentru fiecare ipostază. De exemplu în Moldova a fost mereu la modă apostolul-struţ, cel care în spatele unor idei la modă (de care n-are idee) îşi ascunde incapacitatea sau ignoranţa. Cel mai des apostolul-struţ acţionează pe teritoriul RM în virtutea „experienţei europene”, de aceea o să distingem o subspecie a lui — apostolul-evraremont.
Apostolul-evraremont poate ignora orice realitate atîta timp cît e în conformitate cu „rigorile Uniunii Europene”. Uniunea Europeană e un Dumnezeu atît de la modă încît nimeni nu va merge contra lui. E aproape ca deciziile cincinalului societic – numai încearcă să le combaţi...
(Temă pentru acasă: Explicaţi de ce Iurie Pasat e acum în (im)postura de căpetenie şi nu de apostol.)
La aceeaşi temă:
1. Turmentatul: Alegerea politică între raţional şi iraţional
2. Războinicul: Partidul de extremă şi violenţa discursului3. Papagalul: stînga, dreapta şi dispariţia criteriului
.
