Politica Externă Românească + Cetăţenia
Ieri, la Realitatea a avut loc o discuţie despre politica externă românească cu participarea lui Adrian Cioroianu (PNL) şi a lui Cristian Diaconescu (fost angajat MAE, PSD) + doi jurnalişti.Tema a fost suspendarea de către Federaţia Rusă a aplicării Tratatului FACE: reacţia României, implicaţii ş.a.m.d. (vedeti ce scrie International Herald Tribune despre subiect)
Câteva idei despre politica externă românească:
1. La Bruxelles politica externă românească are două voci şi uneori trei: cea a preşedintelui, cea a premierului şi cea a ministrului de externe. De multe ori aceste voci se contrazic şi astfel interlocutorii României nu mai înţeleg care este poziţia României. Altfel spus România este prezentă cu două scaune la summiturile europene. Trebuie schimbată Constituţia, pentru ca ori şeful de stat ori şeful de guvern să fie responsabil de politica externă. Participanţii nu au putut da exemple de alte state în aceeaşi situaţie. De altfel şi în cazul Moldovei acest lucru a fost evident: vizita preşedintelui Băsescu şi vizita lui Tăriceanu. Vizitele lui M.R. UNgureanu semănau cu cele ale lui Băsescu :))) şi liberalii l-au "plecat". România vorbeşte cu mai multe voci.
2. România (Ministrul de Externe+opinia publică) este preocupată mai mult de problema Kosovo decât de Transnistria. Cu toate că în mod evident implicaţiile suspendării FACE se referă mai mult la Transnistria decât la Kosovo. Deci, inevitabil discuţia a deviat către poziţia României în cazul Kosovo.
3. Poziţia României în cazul Kosovo este ambiguă, adică la fel ca şi în cazul Europarlamentarelor. Şeful statului spune că e împotriva Planului Ahtisaari, iar şeful guvernului spune că e pentru.
Niciunul dintre participanţi nu a făcut vreo legătură între Kosovo şi conflictele îngheţate ceea ce arată cât de puţin cunoscute sunt problemele din fostul spaţiu sovietic la Bucureşti.
4. Actualul Ministru de Externe făcea referire mereu la poziţia aliaţilor. Şi aici nu era clar la cine se referă la NATO sau doar la SUA sau şi la UE? Impresia mea a fost că a făcut prea des referire la poziţia americană.
5. Inevitabil s-a discutat şi despre relaţiile României cu Ucraina, mai ales după ultimul accident cu posibile implicaţii ecologice. PArtea ucraineană nu a informat pe nimeni despre amploarea acestui accident de pe lângă Lvov. Norul de fosfor ar putea ajunge şi în Moldova, doar că la noi se discută mai puţin.
6. Impresia mea în problema cetăţeniei este că noul proiect de lege românesc din toamnă nu va fi unul mai bun pentru Moldova. După dezbateri va urma o perioadă probabil foarte lungă până când instituţiile româneşti vor înţelege cum să-l aplice. Bineînţeles că nouă ne va fi prezentat drept unul foarte avantajos, însă din păcate despre acest proiect se discută deja de mai bine de un an şi fără niciun rezultat. Dacă proiectul va fi pregătit de liberali nu am nicio îndoială că va fi mai restrictiv şi mai puţin liberal decât precedentul. Pentru că precedentul de fapt permite acordarea cetăţeniei tuturor celor care au depus dosare. Problema este că aceste dosare nu sunt procesate. Liberalii din România şi interesele naţionale sunt două lucruri diferite, aşa că nu trebuie să ne aşteptăm la multe. Bănuiesc că moldovenii vor fi foarte nemulţumiţi, mă refer la sutele de mii care au depus dosarele.
În legătură cu acest proiect şi cu interesele naţionale româneşti este evident că Uniunea Europeană va veni cu unele recomandări. Ceea ce nu se prea înţelege la Bucureşti este că acestea pot avea doar titlu de recomandări, pentru că UE nu se amestecă în relaţiile dintre România şi un stat terţ. UE nu are o politică externă comună, ci doar încearcă să aibă. Deci pericolul este ca recomandările Comisiei Europene să fie luate drept obligaţii de către România. Este adevărat că în UE mulţi sunt preocupaţi, dar acest lucru nu ar trebui să ne preocupe pe noi. În acest sens, declaraţiile lui Kalman Mizsei ( AICI, si aici , chiar dacă au fost la un seminar) au fost de prisos, mai bine zis el ar fi putut să-şi păstreze opiniile sale pentru el şi să se ocupe în continuare de problematica transnistreană, unde de altfel nu se observă progrese. Cel puţin ar fi trebuit să specifice că aceste opinii sunt personale şi nu reprezintă viziunea UE asupra problemei cetăţeniei, pentru că cetăţenia nu ţine de competenţele UE. Deci o poziţie oficială a UE în acest sens nu va exista, pentru că nu ţine de comptenţele sale. Pe de altă parte este evident că pe la seminare şi conferinţe, sumitturi ş.a.m.d. se discută ceva, iar presei i se spune altceva. Declaraţiile lui Mizsei (foto alături) nu erau pentru presă, însă e bine că au ajuns la presă.
Paolo Berizzi (în poză cu D.Chirtoacă) ataşatul pentru probeleme economice şi politice de la Delegaţia Comisiei Europene de la Chişinău a fost mai atent şi mai nuanţat, vezi Declaraţiile Sale. Berizzi a răspuns la întrebarea unei ziariste după o întâlnire cu D.Chirtoacă din 16 iulie. Afară era foarte cald, iar conferinţa de presă a fost în soare, în faţa Primăriei. Oricum Berizzi a răspuns binişor. :))Berizzi este angajat al Comisiei Europene, iar Mizsei se subordonează lui Javier Solana (cel care ar fi trebuit să fie Ministrul de Externe al UE, vocea UE în lume).
Accentul maghiar menţionat de D. Dungaciu într-un proaspăt articol se simte nu doar la Bucureşti, dar şi la Chişinău.
În legătură cu cetăâenia merită menţionat faptul că un an - doi România se va confrunta cu o criză de forţă de muncă, întrucât există un exod masiv al munictorilor, meseriaşilor ş.a.m.d. spre Occident. De unde va lua forţă de muncă România? Din China? Într-adevăr este mai ieftină decât cea din Moldova, dar de ce să nu rezolve cele două probeleme în acelaşi timp? Pe de o parte problema forţei de muncă şi pe de altă parte să urmeze printr-o politică externă independentă interesele naţionale. Pentru moldoveni ar fi avantajos să lucreze în România şi să revină acasă: distanţa e mult mai mică decât până în Portugalia.
Sursa
2007-07-18 17:32:25