RSS
Acasa
|
Atitudini
|
Declaratii
|
Electorala 2009
|
Evenimente
Canalia bolşevică (1)Publicat la 22 July 2010; 1,292 afişări; 29 comentarii;
Moto: „O să vină ziua în care întreaga lume civilizată va recunoaşte fără şovăială
că sugrumarea în faşă a bolşevismului ar fi fost o nespusă binecuvântare pentru omenire”.
Winston Churchill
În viaţa noastră cea de toate zilele ar trebui să existe un echilibru, o normalitate, un bun simţ, la urma urmei. Constat, cu regret, că sunt unele cazuri care depăşesc orice limită imaginară. Este cazul unui tip de aici, din Republica Moldova, cu mari pretenţii de istoric, politolog, specialist în istoria relaţiilor internaţionale, susţinut masiv, pe faţă, fără ocolişuri, de Ambasada Federaţiei Ruse în R. Moldova, de alte structuri străine, în ceea ce priveşte publicarea unor cărţi, în organizarea unor simpozioane ideologico-propagandistice, călătorii în străinătate etc. Scriiturile respectivului tip nu au nimic în comun cu ştiinţa istorică; ele sunt, de fapt, compilaţii neruşinate ale unor teze eronate, ideologizate şi politizate, ale istoriografiei sovietice, repetate până la suprasaturaţie cu scopul ca – până la urmă – cineva să strângă din umeri şi să zică: probabil aşa şi a fost.
În tot ceea ce a mâzgălit respectivul tip a atacat cu vehemenţă ieşită din comun ceea ce este românesc. În materialul kilometric, înserat în fiţuica „Moldova Suverană” de astăzi (am în faţă ediţia electronică a fiţuicii), tipul respectiv porecleşte România interbelică „regat semifeudal”. „Semifeudal” înseamnă pe jumătate feudal; din text nu este clar care este cea de-a doua jumătate – sclavagism sau capitalism. Probabil, totuşi, în viziunea autorului, România interbelică era mai aproape de capitalism cu unele rămăşiţe ale feudalismului. Dar ce prezenta oare URSS interbelică, pe care acest autor o apără cu o virulenţă de asemenea ieşită din comun? Ce prezentau oare marile şantiere controlate de Gulag? Ce statut social aveau oamenii care munceau la Canalul Marea Albă – Moscova? Nu erau oare sclavi? Ba erau! Tot mai mulţi istorici ruşi demonstrează că în URSS stalinistă orânduirea socială era tocmai sclavagismul.
În materialul nominalizat, ca şi în toate celelalte, scribul – nu-i dăm numele pentru că nu merită – justifică cu patos toate ticăloşiile comise de regimul comunist al lui Stalin. Acest omuleţ plin de importanţă atacă la persoană fără scrupule pe foştii lui colegi de facultate, pe foştii profesori, istorici şi oameni politici care-şi caută de treabă şi-şi fac meseria cum pot mai bine. Acest mod vehement de a scrie texte pretins istorice, de a ataca persoane care nu l-au atins cu nici cel puţin cu o floare, ne permite să folosim din plin noţiunea de Canalie bolşevică (în continuare – CB).
În articolele ce vor urma vom demonstra că CB este o nulitate, dar susţinută de forţe politice importante din afară ţării („Svoloci, no naşa”; un dicton în limba rusă care înseamnă „Canalie, dar este canalia noastră, protejată de noi” – A.P.). În condiţii civilizate am putea dialoga civilizat; am putea aduce fapte, documente, am putea discuta pe faţă. Nu este, însă, situaţia noastră. În materialele CB, publicate în ultimii 9 ani, subsemnatul am fost atacat de nenumărate ori, absolut nefondat, în modul cel mai obraznic. Dacă această CB nu ar fi fost susţinută masiv din afara R. Moldova, dacă nu ar fi fost promovată tot atât de masiv de anumite cercuri antinaţionale din interiorul R. Moldova, poate că nu aşi fi scris nici odată aceste rânduri. Situaţia, însă, este altă, şi a sosit, probabil, timpul să ripostăm civilizat, argumentat, cu răbdare. Ţinând cont de ofensele aduse de CB la adresa subsemnatului, aceste materiale trebuie considerate ca articole de LEGITIMĂ APĂRARE.
În articolul din „Moldova Suverană” de astăzi CB pune la îndoială competenţa Comisiei care a fost constituită în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei în vederea atitudinii faţă de ziua de 28 iunie 1940. Iată cum o face: în formă interogativă CB scrie: „…Cum poate fi considerat drept ocupaţie evenimentul din 28 iunie 1940 din istoria noastră dacă majoritatea absolută a locuitorilor de atunci ai Basarabiei şi Bucovinei de Nord blestemau armata română în retragere şi au salutat sosirea în ţinut a Armatei Roşii?”
Afirmaţia „majoritatea absolută a locuitorilor de atunci ai Basarabiei şi Bucovinei de Nord blestemau armata română în retragere şi au salutat sosirea în ţinut a Armatei Roşii?” este absolut falsă: nimeni nu a estimat atunci starea de spirit a populaţiei basarabene şi bucovinene ca astăzi să poată afirma cum că „majoritatea absolută…” Din contra, documentele demonstrează că populaţia Basarabiei era îngrijorată de raptul teritorial, comis de sovieticii susţinuţi de Germania nazistă; odată cu retragerea administraţiei civile şi a militarilor români circa 100 000 de basarabeni s-au refugiat peste Prut. Specialiştii ştiu foarte bine că numitul „entuziasm” al populaţiei la venirea trupelor sovietice n-a fost nimic decât propagandă bolşevică; cronicile cinematografice au fost turnate după cotropirea Basarabiei; au fost, în realitate, nişte ficţiuni artistice. Nu există Bucovina de Nord, aşa cum afirmă CB; care ar fi, atunci, Bucovina de Sud? Este vorba – şi specialiştii ştiu acest lucru elementar – despre nordul Bucovinei, răpit de bolşevici la 28 iunie 1940. CB continuă cu o altă întrebare care întrece orice limită a obrăzniciei umane. CB întreabă: „Şi unde a izbutit dl Eşanu să vadă documentele care combat acest adevăr?” Este vorba de distinsul academician Andrei Eşanu care, din nefericire, este orb. Şi CB ştie acest lucru! Cât de jos trebuie moraliceşte să cazi pentru ca să întrebi în halul ista? Sunt loviţi mişeleşte şi alţi colegi de-ai noştri (Anatol Ţăranu, de exemplu, „omuleţul respectiv este specialist în probleme modului socialist de viaţă…”. Adică, în imaginaţia CB, la timpul respectiv dl A. Ţăranu s-a „mânjit” cu teme din arsenalul ideologic comunist; vreau să afirm cu toată tăria: nici astăzi, încă, nu avem studii serioase şi obiective referitoare la modul socialist de viaţă, aşa cum a fost el, cu bune şi rele).
Altă minciună sfruntată: cum că între anii 1918-1924 autorităţile române au împuşcat – atenţie! – „32 000 de basarabeni” (Cine dă mai mult?), iar „în toţi cei 22 de ani cât moldovenii s-au încălzit la ţâţa Patriei-mume [ce cuvinte, domnilor! Partea bună este că Patria e scrisă cu majusculă – A.P.] 3 din 5 copii nou născuţi nu ajungeau la vârsta de 5 ani?!” O-ho-ho!
Vreau doar atât să spun: tipul nu a citit cel puţin monografia lui Petre Cazacu „Zece ani de la Unire: Moldova dintre Prut şi Nistru. 1918-1928”, publicată la Bucureşti în 1928, în care basarabeanul Petre Cazacu, medic de specialitate, a demonstrat cu dovezi convingătoare progresul înregistrat de Basarabia în cadrul României Mari, inclusiv la capitolul sporul natural al populaţiei, realizat doar în primii zece ani de viaţă naţională comună.
Citatele pe care le întrebuinţează CB sunt rupte din context, sunt puse cap la cap fără vreo legătură logică, dar care au menirea să „demonstreze” cât de rău se trăia în România interbelică, cât de laşă a fost conducerea României care a cedat fără lupte Basarabia etc. Constantin Stere, citat de CB, a fost un om politic excepţional, a ştiut nu din auzite viaţa din Imperiul ţarist, a contribuit masiv la Unirea Basarabiei cu România în 1918, de aceea a fost justificată critica la adresa guvernării. Citatul din discursul lui C. Stere demonstrează ca România interbelică a fost o ţară democratică, pluralistă. Astăzi, oare, nu este criticată actuala guvernare? Chiar CB o face, dar neinspirat şi nejustificat. Imaginaşi-vă, însă, astfel de discursuri în URSS: de ce acestea lipsesc? Pentru că tătuca Stalin i-a nimicit fizic pe toţi cei care încercau cumva să se exprime contra regimului lui.
Ion Antonescu a fost etichetat, în câteva rânduri, ca fiind un „canibal”. În această ordine de idei, Stalin, Molotov, Beria, Kaganovici etc., erau oare „erbivori”?
Atât pentru astăzi; voi reveni.
Anatol Petrencu, prof. univ., dr.-hab.
