Există o axiomă a fericirii pe pământ; această este munca. Ea ne păzeşte de plictiseală, de boală. Munca conferă timpului ce trece un sens. Ea ne alungă insomniile şi ne uşurează gustarea răgazurilor. Ne umple sufletele de bucurie, prin rezultatele ei palpitante, uimitoare. Cu cât muncim mai mult, cu atât suntem mai îndemânatici, mai pricepuţi, mai aplicaţi, mai diligenţi, mai iubitori de munca.
Munca îţi devine propria-ţi mamă şi astfel munca naşte muncă, nu în dureri, ci într-o continuă bucurie, până ce absenţ. Prin muncă, omul continuă activitatea creatoare a lui Dumnezeu, devine copărtaş la Creaţia permanentă. El exultă pentru că preia o parte din sfânta muncă divină asupra umerilor săi, cu binecuvântarea şi din dorinţa iubirii lui Dumnezeu. Ne-a fost dată această formidabilă putere de a munci cu spor.
Noi putem să smulgem pământului lipsit de criterii numai cele bune şi utile vieţii fiinţelor superioare: pomi fructiferi, cereale, plante medicinale. Noi ştim să zăgăzuim apele necugetătoare, să le îndiguim, să le păzim de a face ravagii în armonia naturii şi din forţa lor să aducem electricitate oamenilor, căldură şi energia necesară producţiei. Noi înfrumuseţăm Terra cu biserici, clădiri, garduri, sate, oraşe, monumente, prin truda noastră. Noi avem grijă de sănătatea omului, de formarea copiilor lui, de educarea lor. înfrumuseţăm existenţa omului cu creaţia muzicală, plastică, literară, a dansului clasic, a teatrului. Noi ajutăm pe cei mici să pornească pe calea generaţiilor precedente, o cale înscrisă în planul divin, aceea a participării şi desăvârşirii Creaţiei, o repet, fiindcă această idee nu trebuie să treacă pe lângă auzul nimănui fără a-şi pune pecetea pe sufletul fiecăruia. Suntem ajutoarele lui Dumnezeu, suntem fiii în care El şi-a depus încrederea, suntem prietenii şi discipolii săi, suntem aceia în care Dumnezeu a însămânţat setea de a-l ajuta pe El într-o operă fără egal, de proporţii cosmice, realizabilă doar prin muncă.De obicei scriu despre ceia ce î-mi aduce plăcere sufletlui. Aşa şi acum. Vreau să scriu despre un român ardelean, despre un Făt-Frumos al Ardealului pentru ca să ştie toată-toată românitatea, că au cu ce se mândri: cu oameni buni şi hanici,veseli şi deştepţi, săritori la nevoie…Necătând, că eu sunt basarabean, scriu cu multă dragoste şi ardoare despre acest om, român ca şi noi, Om, care prin calităţile sale se ridică cu mult asupra altora prin energia deosebită, hărnicia uluitoare pe care o posedă şi cinstea de care dă dovadă…Anume toate luate împreună îi ajută în viaţa de toate zilele: să aibă de lucru, să fie mereu întrebat de clienţi pe când le poate acorda servicii, ştiindu-l mereu prins în câmpul muncii…dar dovedindu-le pe toate şi ce este mai caracteristic pentru el, că nici odată nu-şi dă de sminteală clienţii, efectuând lucrul la timp şi calitativ. Am avut ocazia să-l văd în exerciţiul funcţiunii, adică în lucru…Dragii mei, nu pot să-l compar decât cu Iason s-au Heracle… La înălţimea sa de doi metri, când începe să dea cu şpaclul pe pereţi ori să lipească faianţă ai impresia, că ai nimerit în poveste: aşa de bine şi repede merge lucrul.
Priveşte în jur la ceilalţi oameni. Unii sunt ca nişte furnici, mereu în căutare a ceva de făcut; de pe urma lor se adună hrană, bogăţie, lucrări de artă, realizări ştiinţifice, tehnice sau, deşi nimeni nu crede că aceasta este muncă (oh, cât de grea muncă este!), de pe urma lor rămân idei, idei arzătoare, idei înălţătoare, idei cuprinzătoare, idei ce duc omenirea înainte, ce participă la transformarea ei într-o omenire mai bună.
Intră în ceata celor harnici şi mare va fi bucuria ta! învăţând, vei dobândi toate bucuriile cunoaşterii şi ale creaţiei. Şi nici o bucurie nu este maid esăvârşită decât bucuria cunoaşterii şi a creaţiei.
Acest lucru ni-l dovedeşte inginerul constructor din Toronto Cosmin Ardelean.
L-am întrebat, dacă nu se trage din parţile Cosminului lui Ştefan cel Mare!?
Ştiţi ce mi-a răspuns?
-D-le Iacob! Ori Cosmin, ori Ardelean…pare, că e aceiaşi natură- română…
Restul cred, că e de prisos!
Să ne mândrim cu aşa români! Adevăraţi…
Iacob Cazacu-Istrati
Toronto
