Youth in the 21st Century: Debating and Producing Media. Republica Moldova, Vadul lui Vodă, 28 iunie-11 iulie.

1. Ce presupune şcoala de vară: Youth in the 21-st century, debating and producing media?

Cristina: Scopul acestei şcoli de vară este de a aduce elevii şi studenţii din aceeaşi regiune să identifice problemele comunităţii lor, să le dezbată şi ulterior să le valorifice prin materiale video. Proiectul este finanţat de Open Society Institute, sub egida IDEA şi se desfăşoară în 5 ţări  diferite (Uganda, Moldova, Thailanda, Nepal, Letonia), pe parcursul acestei veri.

George: În ceea ce priveşte producţia media, specialişti din domeniu (Radu Benea, Sandu Cantar- Radio Europa Liberă-, Tatiana Ţibuleac, Marin Iliuţ- ProTV Chişinău) ne-au oferit reperele teoretice cu privire la modul în care se realizează un interviu, se scrie o ştire (pentru radio sau pentru presa on-line) şi se realizează un material video (scenariu, filmare, montaj). În plus, fiecare informaţie primită era imediat însoţită de oaplicaţie, astfel încât până la sfârşitul celor 2 săptămâni am realizat suficiente materiale pentru o emisiune radio şi pentru un „festival” de filme de scurt metraj. Training-urile din zona dezbaterilor au fost asigurate de Cerbuşcă Pavel, Duşceac Margareta şi Cirimpei Corneliu (un prieten mai vechi al ARDOR, fiind cunoscut mai ales de participanţii competiţiilor de la Slănic Moldova). În această zonă, trainingurile au avut un scop mai general, şi anume familiarizarea participanţilor cu noţiunile teoretice privind modul de construire al argumentelor şi cu diferitele formate de dezbateri (de la dezbateri on-line sau radio, până la deja clasicele formate Karl Popper şi British Parliamentary). Ultimele 3 zile au fost dedicate unei mini-competiţii în formatul BP.

2. Ce ar putea să câştige un debater în urma participării la un asemenea proiect?

George: În mod clar, această şcoală de vară nu este cea mai intensă experienţă pentru un debater, mai ales pentru unul cu ceva mai multă experienţă. Şi asta pentru că scopul proiectului nu a fost acela de a ne transforma în „great debaters” ci doar de a ne sublinia acele elemente ale dezbaterilor care pot fi folositoare unui viitor jurnalist, şi desigur de a-i ajuta pe câţiva dintre participanţi să-şi depăşească teama de a vorbi în public, în cadrul unei competiţii în formatul BP. Deşi iniţial trebuia să arbitrez, pentru mine a fost o experienţă interesantă să joc din nou, după o pauză de aproape 6 luni. Chiar dacă nivelul competiţiei a fost unul destul de scăzut, aş putea spune că măcar din perspectiva moţiunilor propuse de organizatori am dobândit ceva experienţă pentru viitoare dezbateri pe teme precum libertatea presei sau dreptul la liberă exprimare.

Cristina: Ar trebui să menţionez de la început faptul că acest proiect se adresează începătorilor în domeniul dezbaterilor sau celor care au luat o pauză de la această activitate. În schimb, cei care au mai multă experienţă îşi pot exersa abilităţile de arbitru. Cu toate acestea, şi unii şi alţii, pot beneficia de experienţa unui altfel de feedback, cel menit să acopere activitatea din domeniul media. Debaterii  se pot convinge, din spusele jurnaliştilor avuţi ca traineri, de faptul că abilităţile dobândite prin intermediul dezbaterilor sunt foarte valoroase în presă. Completate cu noţiuni din domeniul media, alături de foarte multă practică, abilităţile unui debater se încadrează cu succes în „ghidul de utilizare” al jurnalistului profesionist. De asemenea un debater se poate convinge de faptul că, în combinaţie cu componenta vizuală şi cea etică studiate în cadrul taberei, argumentele se pot dovedi a fi mult mai puternice. Nici capacitatea de a relata povestiri, exersată în cadrul orelor de producţie video, nu împiedică un debater să se facă ascultat de auditoriu. Prin urmare, există o sumedenie de „recompense” pentru implicarea unui debater în activităţile din domeniul media, propuse de „Youth in the 21st century: debating and producing media”.

3. Ce imagine v-aţi format despre mass-media din Moldova în urma acestui program?

Cristina: Mi-am format o imagine despre mass-media din Moldova în lumina mărturisirilor făcute de jurnaliştii locali invitaţi să ne vorbească în cadrul taberei. O constantă a tuturor acestor discursuri a fost aceea că mass-media moldovenească este profund politizată. Am fost surprinsă să constat cu câtă uşurinţă directoarea postului de televiziune Moldova1 recunoştea inerţia comunistă ce acaparează mediul de lucru din această instituţie, precum şi problemele de ordin politic cu care se confruntă. Deasemenea am întâlnit şi jurnalişti tineri, foarte ambiţioşi, care îşi asumau o luptă pentru profesionalizarea presei şi a televiziunii moldoveneşti. Am înţeles că jurnalismul în Republica Moldova are nevoie de oameni cât mai tineri, care să dinamizeze mediul de lucru. Este nevoie nu de tineri care să fie absolvenţi de jurnalism, ci de cei care au deja o specializare într-un alt domeniu, pentru a fi familiarizaţi cu un anumit tip de limbaj şi pentru a nu fi îndoctrinaţi de oamenii de la catedră.

George: Pe lângă politizare, trusturile de presă din Moldova sunt nevoite să se lupte cu o altă problemă gravă, specifică întregii societăţi moldoveneşti: sărăcia. Am fost uimit să aflu de exemplu, că în RM există doar un cotidian cu acoperire naţională (apare de luni până vineri), restul ziarelor naţioanle fiind tipărite doar o dată pe săptămână. Există în schimb o multitudine de ziare cu acoperire locală sau raională. Nici televiziunile nu o duc mai bine, singura cu o o acoperire mai extinsă fiind postul public de televiziune, Moldova1. Posturile private precum Jurnal TV sau Publika TV ajug cu greu la o populaţie care trăieşte în proporţie de 70% în mediul rural. În acest peisaj sumbru, mai putem găsi însă şi motive de optimism. Pe de o parte, putem saluta existenţa a tot mai multor site-uri moldoveneşti de ştiri şi extinderea accesului la internet, mai ales în rândul tinerilor, iar pe de altă parte ne putem bucura că există instituţii preocupate de formarea unor jurnalişti profesionişti. Cel mai bun exemplu în acest sens ar fi  Şcoala de studii avansate în jurnalism de la Chişinău, care pregăteşte anual în jur de 15 tineri, oferindu-le şansa de a avea ca profesori jurnalişti deja consacraţi în RM sau în străinătate.

4. Care a fost cea mai interesantă experienţă trăită în Republica Moldova pe durata acestui proiect?

George: Un lucru care m-a surprins cu adevărat a fost să descopăr numărul foarte mare de tineri moldoveni care doresc să trăiască „visul american”.  Printre cei aproximativ 30 de participanţi din RM, existau deja vreo 4 tineri care studiaseră timp de un an în S.U.A., câţiva care urmau să studieze şi muţi alţii interesaţi de acest subiect. Aşa se şi explică faptul că, prezentarea despre sistemul american de învăţământ, susţinută de unul dintre coordonatorii Open Society Institute (Eric DiMichele) a captat cel mai mult atenţia participanţilor. La început, speranţele tuturor acestor tineri de a primi o bursă integrală din partea unei universităţi americane mi s-au părut uşor nerealiste. Apoi mi-am dat seama că a fi optimist şi a crede cu adevărat în şansele tale este un prim pas spre admitere. Mai mult decât atât, a fi optimist trebuie să devină un mod de viaţă într-o ţară ca Moldova, o ţară în care lucrurile nu pot merge cu mult mai rău decât în prezent.

Cristina: Cu siguranţă că cea mai interesantă experienţă trăită pe durata acestui proiect a fost întâlnirea cu elevii şi studenţii din Republica Moldova, în care nu am întâlnit deloc indiferenţa faţă de problemele politice, caracteristică tinerilor de la noi din ţară. Când mă gândesc la Moldova, parcă văd în faţa ochilor peisajele săteşti, cu casele cuprinse de sărăcie, cu străzile pe care nu vedeai oameni aproape deloc, având impresia unui tărâm nelocuit, în vreme ce în tabără întâlneai foarte mulţi tineri activi, documentaţi, dornici de a construi ceva în ţara lor. În tot timpul cât am stat în Moldova mă întrebam: de unde vin oamenii aceştia? Aveam impresia că au ieşit de nicăieri.

Cristina Bobe, George Matu, studenti Bucuresti

sursa: ARDOR