Motto: Nu avem dreptul să fim bigoţi, la 160 ani după Eminescu!/iu tsu/

La noi, cu binecuvîntarea acad. etc M. Cimpoi, Mi Emi este folosit de oricine nu ii lene. Un Dabija face un Eminescu după chipul său. Alţii după al lor…
Ceva timp în urmă a fost folosit pentru a demonstra că şi V. Teleucă este ceva. O idee a acestuia a fost vehiculată în mod special. Cei de pînă la Mihai /inclusiv cei care doar în istoria literaturii vor mai rămîne o vreme/ au fost nişte eminesci, care au pregătit terenul pentru Eminescu. O precizare: atitudinea lui Eminescu faţă de precursori nu se reduce la Epigonii. În tinereţe /16 ani/ el afirma: A. Mureşanu nu este un poet, este un versificator, poet adevărat este V. Alexandri.
Acest GANZ ANDERES din titlu nu este întîmplător. Se traduce «cu totul altceva» şi este sintagmă consacreată şi are autor – Otto Rudolf. Este o caracterizare a domeniului sacrului, care este cu totul altceva decît cel al profanului, nicidecum nu este o continuare a acestuia. Şi Eminescu, de altfel, vorbea despre ruptura dintre lumea bulgărului şi lumea ideii, în încercarea de a lămuri sensul capodoperei sale – Luceafărul.
Îl pomenesc aici pe acad. şi etc pe motivul că l-am prins cu oca mică: foloseşte undeva sintagma fără a cita autorul ei. Este vorba de plagiat, furt intelectual adică. Şi tot el, Ciocălăul, nu observă că se încalcă acest principiu în cazul Mi Emi.
Doca ar trebui să înţeleagă întrun final: Mihai Eminescu e ceva total diferit de Sihleanu, Teleucă, Vieru şi etc! Total diferit!!. Ganz anderes, ca să fie mai clar. Fiindcă este din altă sferă – din cea a Spiritualităţii. Iar citaţii sunt din sfera Culturii.
De mult e timpul să-l valorificăm pe Eminescu. Şi ce facem? Îl folosim.
«Îşi drapează cu el nula» azi o întreagă armată de critici şi de membri ai USM, care habar nu au ce e aia poezia. Care nu sunt în stare a descinde între poezie, versificaţie şi textierie.
Iurie Ţurcanu
PiS. Ciocălău. Am parafrazat. Este un obicei prost la românii de peste Prut de ai alinta pe cei de la Bîc cu vreun nume peste nume. Astfel Laie Daibîja este Ilie Ilaşcu al gazetăriei basarabene. Iar M. Cimpoi – un Ceahlău al Basarabiei. Eu, după prostul meu obicei de a parafraza totul, îi zic Ciocălău. Şi zău că e o definiţie reuşită!
PiiS. Lumea de circa 2 secole nu mai face critică, ci estetică, iar noi tot critici am rămas, ca pe timpul lui Visarionîci.