E destul de ciudat să văd pe cineva că e împotriva mea, deşi nu am avut niciodată un conflict cu el/ea, că e deranjat de ideea că nu corespund unui ideal de-al său. Se adună in organizaţii, născocesc teorii şi principalul obiectiv în viaţa lor devine lupta cu natura mea. Uneori chiar mă simt flatat că sunt atât de important, că atâta lumea vajnică, nujnikă şi de treabă se gândeşte numai la natura mea şi la destinul meu. Ei nu sunt problematici, nu. Ei sunt fireşti, de la sine înţeleşi. Ei sunt împuterniciţi să-mi pună la îndoială existenţa, sensul şi scopul vieţii. Doar este evident, nu-i aşa?
Dar mă simt şi mai ciudat când o instituţie publică arată acuzator cu degetul înspre mine, când se aliază cu indivizi ce jonglează cu argumente preluate din basme. Moldova 1 a invitat la una din emisiunile sale vreo 6 invitaţi homofobi şi doar unul care apără drepturile LGBT (nu ştiu dacă i-a invitat cu adevărat sau doar pretind, dar cred că refuzul lor a fost justificat). Oare cum o fi calculat cota de reprezentativitate? După statistici? Totuşi, puţin probabil că în RM locuiesc 10 la sută din deţinătoarele de Miss, mai ales Ucraina, sau de pseudosavanţi englezi gen Alex Spac. Moderatorul, care logic ar fi trebuit să fie echidistant şi să nu se coalizeze cu o parte a conflictului, cere, plin de respect, sfaturi de la bigoţii sectanţi (ortodoximea nu e reprezentată de nimeni în studio – exista pericolul să se stranguleze unii pe alţii), cum trebuie să reacţionează statul şi societatea ca să protejeze societatea de pericolul emanat de homosexuali. Senzaţia pe care-o resimt e de proscris, de animal hăituit, de…
A spus cineva că RM a ieşit din Evul Mediu? Ha ha ha! N-avea cum! Din simplu motiv că n-a coborât încă din copaci şi nici n-a ieşti din peşteri. Până la Evul Mediu mai are cale lungă.