La unele televiziuni din RM au fost difuzate nişte cadre şocante. Un popă, în timpul botezului, îneacă pur şi simplu un bebeluş de o lună şi jumătate. După ce l-a băgat în cel mai barbar mod cu capul în apă, ca pe un peşte, de trei ori la rând, s-a întors la bolboroselile lui în timp ce părinţii nu înţelegeau ce se întâmplă. În cele din urmă, copilul a murit până a ajuns la spital.
Cum credeţi, n-ar fi timpul ca această practică barbară, numită botez, să fie interzisă prin lege? Merită oare o fiinţă umană să fie supusă unui asemenea risc? Îmi amintesc cum o mamă brava cu fapta ei eroică, legată tot de botez. Cică, pe timpul comunismului, nu putea să-şi boteze copilul recent născut din cauza că soţul ei era comunist şi risca să fie eliminat din partid. Şi cum a procedat femeia respectivă. A luat copilul şi a parcurs o distanţă mare pe jos, la biserica din altă localitate, iarna, pe furtună. Pe drum, a fost nevoită să schimbe scutecele pruncului, pe care îl aşeza direct pe zăpadă doar cu nişte haine desubt. Apoi, la biserica, copilaşul a fost scăldat în apa rece ca gheaţa. Este de-a dreptul uimitor cum a supravieţit copilul cu pricina după probele pe care a fost nevoit să le suporte ca să ajungă să fie botezat, dar cu siguranţă că sănătatea lui a avut mult de suferit şi că s-a lăsat şi cu sechele, dacă nu fizice, atunci psihice, chiar dacă cred că nu putem vorbi de pishism la o vărsta atât de fragedă. Oricum, femeia era împăcată cu sine însăşi, cu Dzeu, cu tradiţia şi comunitatea care, dacă nu şi-ar fi botezat copilul, ar fi privit-o ca pe-o ciumată.
De ce statul nu intervine şi nu interzice o practică barbară care nenoroceşte o mulţime de copii? Doar este evident că tradiţia e un abuz asupra unor fiinţe care nu pot alege, mai ales că nu este deloc plăcută pentru sensibilitatea lor.