Sistemul medical din Moldova este unul de excepție. Se contrazice în simptome și tratamente, în teorie și practică.

Am avut o experiență unică în felul său zilele trecute. Cică, potențial infectată cu HIV… De unde? De ce eu? Panică, puțină criză de nervi… În căutarea Centrului SIDA, eram nevoită să întreb trecătorii unde acesta exact de află (dat fiind că taxistul nu a avut bunăvoința să mă ducă la destinația finală, pentru că nu știa exact unde se află). Era o întârziere de două zile a rezultatului și medicii de la Spitalul la care am dat analizele mi-au recomandat să merg direct la Centru și să aflu motivul întârzierii.

Ziceam că în drum spre acesta am fost nevoită să întreb trecătorii unde exact se află Centrul. O astfel de atitudine extraordinar de ne-educată mă făcea să mă simt bolnavă și infectată, chiar dacă nici nu știam rezultatul final al analizei. Oamenii mai că săreau la doi pași în urmă după ce auzeau de cuvântul SIDA și-mi arătau deja din mers: ”du-te iaca acolo, pe urmă încolo…. mai departe o să întrebi de altcineva”.

Panica se agrava încă și din cauza urgenței obținerii certificatului, dar… să fie un certificat mai important decât propria mea viață? Eventual, aveam două motive pentru panică.

Medicii de la Centrul SIDA s-au dovedit a fi destul de toleranți și receptivi, însă, foarte enigmatici. ”Nu știm ce ai. Mai dă o dată analiza”. Poate mi s-a schimbat sângele după două zile, poate s-a terminat proba inițială de sânge, oarecum ”vampirii” Centrului SIDA mi-au mai scormolit prin vene și mi-au ordonat să mai aștept câteva zile.

Apoi au urmat sunetele mele inutile la Centrul respectiv, vizite și mai inutile, gânduri precum că this is the end sau cel puțin the end-ul e aproape. Cum aș fi putut să fiu infectată? De ce eeeeu?

În această așteptare am stat 9 zile. Azi, ziua a 9-a, de dimineață m-a sunat medicul de la Centrul SIDA să mă anunțe că pot veni după rezultat, precum că analizele sunt bune și nu sunt infectată de nimic. Deși ieri aflasem că e foarte probabil să dau analize generale (nuștiu ce asta înseamnă, ”analiză generală la sînge”…), iar rezultatul să-l aflu (poate) peste o lună! Aș fi înnebunit…

…

Zilele în care mă aflam în așteptarea rezultatului au fost zile în care eu am fost bolnavă de SIDA. Nu am deschis nici o pagină pe net să citesc despre ce e asta, de unde se ia, după cât timp poți muri, ce te poate ajuta să trăiești mai mult, ce te va face să mori mai repede. Nu cred că mai este cineva să nu fi auzit de boala asta. Mă gândeam cât e de ridicol și în același timp important să fii sănătos. Și cât de puțin noi apreciem acest lucru…

De ce spun că e ridicol să conteze că ești sănătos? Pentru că omul activ, care-și dorește ceva în viață niciodată nu va avea ca scop a fi sănătos. Scop lui este mereu a obține/realiza ceva, neînțelegând și ne-luând în considerație că toate eforturile, visele pot fi puse la pământ prin rezultatele unui simple analize. Să nu fie asta ridicol?!…

Acum nu mă mai supăr pe medicii cărora fie le-a fost lene să-mi analizeze sângele atent, fie să nu mă avertizeze cu ”ai grijă! nici nu știi de unde așa ceva se poate prinde!”… Nu mă mai supăr pe întârzierea rezultatelor. Mă supără simpla idee: cât de fragil e omul, indiferent de puterea lui lăuntrică, indiferent de personalitate, de religie, de tot. Indiferent de orice: oricine poate afla într-o zi că are să moară cu mult mai devreme decât ”planificase”…

Să fiți sănătoși…