Am aşa o dorinţă să dau cuiva în cap, mă mănânca palma de câteva zile. Timp de o săptămână nervii mei au fost bombardaţi cu idei şi noutăţi năstruşnice.
O sinucidere nu poate fi frumoasă, chiar dacă intrerpreta Mădălina Manole a a vut o voce minunată, a decis să plece, las să plece. Tocmai de ziua ei de naştere şi a mea tot! Paradoxal că mie aşa idee nu mi-a venit în cap. Fiecare om are greutăţi, dacă alege aşa metodă de soluţionare, înseamnă că e slab de fire, înseamnă că îngerul său păzitor era dus în sat cu dorul, înseamnă că acest om pur şi simplu e egoist (ai copil, ai soţ, ai rude care te iubesc, nu trăieşti pentru tine deja). Şi efectul turmei şi-a pus amprenta pe o fană a ei, care s-a sinucis şi ea, cu aceeaşi otravă. Trist…
Mă mănâncă palma de nu mai pot, stau şi o scarpin, nu e de bani, e de pumni mai degrabă… Mai întâi ne înneacă, acum ne evaporă cu căldură insuportabilă, încât în rutieră simţi cum ţi se topeşte creierul, beau apă de mi se pare că broaşte vor apărea în burtă şi oricum e cald. Să iau îngheţată în păhăruţ mi-e frică să mă gândesc cine a mai pus mâna pe ea, să iau una ambalată, e tot aceea doar că hârtiuţa e frumoasă, sa iau la kilogram nu am cu cine mânca atâta. Nervi copţi…
Îmi voi deschide un business. Am să inventez degrabă un spray – ANTIPROSTIN, împotriva prostiei omeneşti, ca pentru ţânţari sau taracani. E serioasă problema, mai ales că pe vreme de criză politică majoritatea se fac analişti şi specialişti în relaţii internaţionale, fără document şi fără multă minte.
Imi imaginez aşa situaţie, merg prin piaţă şi fac fşşşşşşşşşiiiiic pe lângă oamenii cu musca pe căciulă şi când îi vezi, se dau doi metri depărtare.
Aş inventa şi alt spray: ANTI POLITICO –MINCIUNIN. Închipuiţi-vă, doar când vorbeşte vreun politician, nu contează unde, la conferinţă, la tribună, la televizor, cineva ar face fşşşşiiiiiiiccc, cum deodată, vrea politicianul, nu vrea, spune adevărul gol goluţ.
Mi-ar plăcea să mă întind pe canapea, seara, privind ştirile sau nişte dezbateri politice şi pe unde mă apucă dorinţa să mai dau cu spray ecranul televizorului, să mai aud şi eu vreun adevăr pur în viaţa mea. Ar fi cea mai minunată zi, aş fi calmă ca marea după ploaie. Până atunci mă mănânca palma…