“O bancă mare este o bancă sigură.” Doi anişori în urmă puţini care aveau dubii în asta. Logic rezultă că o bancă mică este o bancă mai puţin sigură. Însă, în condiţiile crizei băncile mici şi-au demonstrat rezistenţa, în timp ce băncile cu un rating mare au fost nevoite “să cheme salvarea.” Da, chiar şi acuma, în condiţii de criză, băncile mici continuă să-şi mărească capitalul, rezolvând problemele de sinestătător.În condiţiile în care experţii independenţi prognozează un nou val al crizei, băncile mici se simt destul de încrezute în sine. Faptul că oferă credite atent şi puţine a fost criticat până la criză, însă acest factor a devenit un plus foarte mare pe fonul crizei financiare. În mare parte, băncile mici se specializează pe deservirea unui anumit segment de clienţi corporativi, precum şi a clienţilor VIP, şi ca rezultat se dezvoltă într-un ritm mai lent faţă de băncile mari. Însă tind în operaţiunile sale să ajungă la un nivel de siguranţă aproape la suta de procente. Ele nu participă la operaţiuni riscante cu statul şi investitorii mari, nu investesc capitatul în aşa activităţi de azart cum ar fi piaţa valutară internaţională (FOREX), în hârtii de valoare, în burse, nu tind spre atragerea investiţiilor şi a depozitelor scumpe, ş.a.m.d. Pentru ele nu este caracteristică o politică financiară agresivă. În majoritatea cazurilor bancherii acestor bănci sunt şi proprietarii lor. Deci, ei sunt ca nimeni alţii interesaţi în siguranţa, stabilitatea şi dezvoltarea băncilor sale. Ei ştiu mai bine ca alţii nu numai cum să apere banca de criza financiară, ci şi cum să facă ca banca să aducă şi profit. Pentru ei banca lor este afacerea vieţii lor, nu profesie.Băncile mici nu tind să cuprindă toată lumea financiară aşa cum o fac băncile mari, ci lucrează numai cu o anumită auditorie. Asta le permite să reducă riscurile la net. În condiţiile cataclismelor financiare ele s-au dovedit a fi mai fortificate decât băncile mari, şi asta datorită faptului că business-ul se construieşte pe baza încrederii client-bancă şi bancă-client. Aproape în toate cazurile clientul şi conducerea băncii se cunosc în faţă unul pe altul. Cunoaşteţi situaţii în care o afacere mică şi-ar rezolva problemele în direct cu administraţia băncii? Nu cred. Însă pentru băncile mici asta este ceva obişnuit şi cotidian. Şi asta rămâne o cheie a succesului, a siguranţei şi a stabilităţii pentru băncile mici. Şi… posibil în viitor, ele vor câştiga o mare cotă-parte pe piaţa financiară mondială….
