Nu eram programat pentru această temă. Dar am auzit din întîmplare un dialog /la radio Moldova/ cu tovarăşa tovarăşului Lucinschi – dna Liudm. Scalinîi. Tot azi am citit Jurnalul de vineri cu dialogul lui Kirilîci şi programul lui Pasat. Am intuit, deci în materialul precedent că este o mare problemă.
Sunt contra condamnării comunismului, concomitentă cu reabilitarea şi omagierea comuniştilor, asta-I mesajul meu pe fond.
Dna în cauză e mai mare pe femeile din Moldova, de mulţi ani, dar şi relaţiile internaţionale tot ea le gestionează.şi e tovarăşă nu doar cu secretarul său dar şi cu N. Dabija, Iu Colesnic etc.
Eu ştiu că a mai fost şi secretară a comitetului de partid Frunze la care erau arondaţi scriitoraşii-comunişti. Cunosc o faptă a domniei sale, condamnabilă. Dacă nu este destulă culpă apartenenţa la nomenclature bolşevică.
Lumea nu înţelege: în sistem nu avansai dacă nu dădeai dovadă de loialitate totală. Şi vorbele nu erau suficiente, se cereau fapte concrete, trebuia să denunţi colegii de facultate etc. Iar dacă voiai să ajungi peste hotare fără un control deosebit din partea kgb-lui nu se putea. Aşa că dna o fi trecut prin ciur şi dîrmoi. Dar a avut caracter, a perseverat. Nu-I neg anume calităţi, nu pot însă afirma că ar fi o personalitate.
Acuma este tare patriotă /moldo/ şi nepoata din străinătăţi a moştenit acest har şi se laudă cu bunica care – ca să vezi! – a semnat declaraţia de independenţă.
Nu o acuz.am scos la public cazul. Ce ziceţi? O condamnăm împreună cu comunismul, sau o trecem la eroii care au semnat DI?
Personal eu nu acuz pe nimeni, nu sunt procurer. Nici avocatul cuiva nu sunt!
Iurie Ţurcanu