Se discută foarte mult despre candidatul PCRM la funcţie de preşedinte al ţării, în cazul în care rezultatul referendumului constituţional din 5 septembrie va fi unul pozitiv pentru AIE. Cert este un singur lucru: că indiferent de candidatul propus, electoratul comunist va vota disciplinat. Am văzut în cazul alegerilor locale din Chişinău că în pofida unor candidaţi foarte slabi (Jardan în 2003, Iordan în 2007) rezultatele au fost destul de bune.  De un astfel de avantaj sunt lipsite partidele din cadrul AIE, care au un electoral destul de instabil.

Dacă am utiliza ca instrument de lucru rezultatele ultimului sondaj al IPP (care nu este sută la sută sigur), unicele partide care au şansa de a propune candidaţi puternici sunt PCRM, PD şi PLDM. Partidul Liberal, reprezentanţii căreia reproşează extrem de mult PCRM-ului „incapacitatea de a propune un candidat”, nu sunt capabili ei însuşi să propună o candidatură serioasă la funcţia de şef al statului. Potrivit aceluiaşi sondaj IPP, Mihai Ghimpu, în ciuda că deţine funcţia de preşedinte interimar al Republicii Moldova, are o popularitate destul de scăzută: raitingul acestuia variază între 1 şi 4 la sută, ceea ce înseamnă că popularitatea partidului său depinde de popularitatea lui Dorin Chirtoacă, care din cauza vârstei fragede nu poate participa la scrutinul prezidenţial. PL nu are un brand propriu-zis, fiind mai curând un vagon al cărei locomotivă este Chirtoacă.

Măsurile populiste, cum ar fi decretul cu privire la ziua de 28 iunie, nu sunt decât tentative de a depăşi popularitatea nepotului său, Dorin Chirtoacă. În cazul în care aceste tentative vor eşua, Ghimpu nu va avea decât o singură cale: folosirea în continuare a lui Chirtoacă în calitate de locomotivă electorală.

Marian Lupu şi Vladimir Filat sunt unicele figuri care aspiră la poziţia a doua în cazul unor alegeri prezidenţiale. Să nu uităm că PD şi PDLM reprezintă, practic, acelaşi cerc de interese (nu mai spunem de gradele de rudenie dintre liderii PD şi PLDM) şi indiferent de rezultatul unuia din ei, celălalt îi va acorda susţinere în turul doi. În acest fel, orice candidat PCRM ar putea ajunge în turul doi, dar cu mari şanse de a pierde în faţa candidatului de pe poziţia secundă, aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată la alegerile primarului general al municipiului Chişinău.

Din aceste considerente, cea mai bună cale pentru liderii comunişti ar fi susţinerea unui candidat care nu este membru PCRM, un candidat care ar fi capabil să se confrunte lejer cu liderii AIE, un candidat „neutru”, care ar atrage simpatia atât a electoratului comunist, cât şi a electoratului de dreapta.

Nu le rămâne decât să caute.

PS.: Există şi unele variabile care trebuie luate în consideraţie:

- Nu cunoaştem care va fi decizia Curţii Constituţionale cu privire la posibilitatea ex-preşedintelui Vladimir Voronin de a candida din nou la funcţia de preşedinte, în cazul modificării constituţiei prin referendum.

- Nu cunoaştem care va fi soarta ex-directorului SIS, Valeriu Pasat, care şi-a anunţat intenţia de a participa la alegerile prezidenţiale şi în ce relaţii se află acesta cu PCRM şi componentele AIE.



Îndosariat la:Politica