Am fost ieri la meci. La meciul dintre 2 echipe pentru care nici una nu am sufletul apropiat. Şi anume: Olimpia Bălţi (Republica Moldova) – Dinamo Bucureşti (România). Meciul a fost OK, adrenalină, ţipete, scandări, fault-uri, cartonaş roşu (eh, ce mi-a plăcut faza asta 
ştiu că sunt răutăcioasă în acest moment).
De ce am mai mers? Păăăiii… ca să scandez împotriva Dinamo, care nu mi-au plăcut niciodată, ca să susţin Republica Moldova, de patrioată ce sunt. Dar, deşi scorul a fost 0-2 în defavoarea Olimpiei, am simţit o oarecare plăcere. De la orice meci, poţi avea emoţii pozitive, urmărind tactica, strategia, mai vezi fotbalişti drăguţi 
Pot să zic doar că nu mi-a plăcut ceva: au fost scandări naţionaliste. Fanii echipei bălţene au scandat Mol-do-va, au avut şi scandări în limba rusă. Precum se ştie, Olimpia Bălţi este formată din rusofoni comunişti care îşi zic „moldoveni”… cu alte cuvinte, din punctul meu de vedere, erau nu doar împotriva echipei adversare, ci şi a ţării româneşti. Se citea în ochii lor ura pentru România, răutatea cu care se uitau la Gruppo Chişinău, băieţii care se aflau doar la câţiva paşi de ei şi scandau la fel împotriva Dinamo, numai că aceştia erau susţinători ai echipei Steaua Bucureşti. Însă, dacă au venit pentru un scop comun: să susţină Olimpia şi să-i descurajeze pe câinii roşii lui Andone, de ce naiba să implici şi aici ideile tale naţionaliste?
P.S. Poza de mai sus îi reprezintă pe băieţii de la Gruppo Chişinău, căror le zic bravo şi le mulţumesc pentru atmosfera din sufletul meu creată datorită lor.
DIN BLOGURILE MOLDOVEI