După ce a refuzat să se supună hotărârii “politice” a Curţii Constituţionale, neglijând în mod repetat Constituţia RM, preşedintele interimar “loveşte” din nou în documentul suprem. Apropierea deznodământului legat de “alegerea şefului statului” reliefează şi mai proeminent natura intenţiilor actorilor politici. Este oare gestul lui Ghimpu o dovadă că opoziţia comunistă avea dreptate, când învinuia liberalii că “agăţaţi” de putere nu vor renunţa atât de simplu la ea? Faptele vorbesc deocamdată în favoarea ipotezelor comuniste, cât de trist şi dezamăgitor nu ar părea pentru susţinătorii liberalilor, în special a Partidului Liberal.

În condiţiile unor angajamente serioase asumate de Alianţa pentru Integrare Europeană faţă de actorii europeni, Ghimpu nu se socoteşte deloc cu acestea. Argumentul lui ar fi că la fel ca decretul privind 28 iunie, chestiunile electorale sunt din domeniul afacerilor interne, intangibile pentru factorii străini. Altminteri, anume datorită Consiliului Europei, iar mai discret şi a Uniunii Europene, decizia coaliţiei privind organizarea “referendumului constituţional” a fost benecuvântată de europenii “săritori la nevoie”.

“Cuţite înfipte în spatele Alianţei şi a partenerilor externi” sau doar “o palmă peste feţele acestora” pot fi unele din expresiile care pot caracteriza acţiunile haotice şi “neglijente” ale spicherului parlamentului. “Nihilismul constituţional” al Preşedintelui interimar nu are precedent în istoria ţării. Asta nu pentru că guvernarea comunistă a fost pură ca lacrima pruncului, ci pentru că acestă ignoranţă este determinată de un singur om, care datorită circumstanţelor politica a obţinut multdoritul “fotoliu al preşedintelui ţării”.

Şocul ar fi fost mai mic, dacă liderul liberal nu ar fi fost atât de sincer şi conştient în comportamentul său, identic unui “joc de poker”, unde oponenţii caută căi să trişeze şi să se minţească reciproc, încălcând deliberat regulile prescrise. Dar ce urmăreşte, preşedintele interimar acţionând în această manier?

  • Evitarea alegerilor anticipate? Comuniştii insistă pe acest lucru, dar asta va însemna că PL va sacrifica nu doar cu “legea”, în starea ei actuală, dar şi parteneriatul cu europenii, care ca şi în cazul Ucrainei, riscă să-şi păteze imaginea pentru “personaje locale” pe cât de ingenioase, pe atât de dubioase. Dacă scenariul sortit de comunişti se va materializa, atunci forţele pro-europene din ţară vor înfrunta “o doză de răceală” în relaţiile cu Occidentul, tot mai sceptic, dar şi decepţionat de incapacitatea elitelor politice din Europa de Est de a se “democratiza”.
  • Enervarea celorlalţi membri ai Alianţei? Înscenarea unor victimizări favorabile liberalilor poate prezenta interes pentru Ghimpu, care deseori a provocat şi a intrat în confruntări directe cu rivalii politici pentru puncte politice şi electorale. De această dată, el ar urmări şi o distanţare de “amicii nedoriţi”, ale cărăr critică va solidifica imaginea liberalilor în ochii electoratului. Pregătirea unui teren potrivit pentru prezidenţiale contează mai mult pentru Ghimpu, decât faptul că prin asemenea “trucuri” electoratul din nou este înşelat şi manipulat.

La moment, demersul lui Ghimpu este extrem de vulnerabil, deoarece după referendum nu se va schimba Curtea Constituţională (CC). Iar încercarea de a tărăgana timpul, prin consultarea inutilă a CC în vederea dizolvării legislativului, poate conduce la radicalizarea raporturilor în Alianţă de guvernare, precum şi la deteriorarea relaţiilor cu europenii. În fine, atât Curtea cât şi Alianţa (celor 3) vor trebui să obţină de la Preşedintele interimar dizolvarea Parlamentului în termeni “urgenţi” şi nicidecum nu “confuzo-rezonabili”.


Îndosariat la:Mihai Ghimpu, moldova, Referendum constituţional "art. 78"