Motto: 7 aprilie 2009 este o dată/asemeni celei de 28 iunie 1940./ /iu tsu, inedit/
Naturale… Fireşti, mai ales în posturile de peste an, cînd consumă fasole /linte, tărîţe etc/.
Ar putea să-şi obţină astfel independenţa energetică. De vină ca totdeauna sunt alţii; nemţii ăştea şi japonezii ăiă, care nu au elaborat încă tehnologiile de captare. Au rămas în urmă, nişte handicapaţi.
Asta este o glumă proastă, chinezească, pentru prolog.
Fondul este situaţia geopolitică în desfăşurare. Dar şi o apreciere a presei «bune». Cum ne mai prostesc aceşti deştepţi de la Tîmpul şi Jurnal! O tuciurie /Jurnal/, o blondă şi nişte che(f)lii /Tîmpul/ o fac pă deştepţii; ne mint zi de zi, săptămînă de săptămînă. Şi noi ce facem? Îi susţinem, fiindcă /logica moldo/ sunt mai buni ca cei din altă parte.
Exemplu. A dispărut de pe paginile J-lui frumosul Iu Lea iar în unul din numerele T-lui a apărut cu ocazia consulatelor, acoperit însă de bravul Al Tănase oglî în uniformă de camuflaj şi în centru, cu Filat la stînga şi Bodiu la dreapta. Fiindcă ziarul e a băbacului. /o sugestie pentr Vlad: să-şi facă ziar aşa cum fac alţii, Lupu de pildă/.
Şi au fost evenimente majore a căror protagonist a fost Iurie Leancă, cum ar fi vizita homologului său Guido. Mă aşteptam şi eu la vreo poză fără cravate, discutînd despre desuuri… Ale nodului geopolitic de la noi, perverşilor, nu la ce v-aţi gîndit voi! Aşi! Nu a existat aşa ceva. Se vorbeşte despre succesul lu Filat pe frontul german; a cucerito pe Angelika Vlad, nu însă şi Iu pe Guido. / mă mir că romancieriţa Steluţa Popuţa nu a făcut încă romanul Angelica şi prim-ministrul/
Şi mai la zi. Imediat după revenirea la Bucureşti T. Baconschi a făcut declaraţii foarte importante /luni se pare/, în comparaţie cu care cele de la Chişinău sunt apă chioară, bună de servit boyy de pă Plai.
Resetarea relaţiilor româno-ruse, dlor tovarăşi. Pragmatism în relaţiile cu marele vecin… De unde limbajul, parcă-l mai auzişi?
Şi! În septembrie însăşi Serghei Lavrov va vizita Bucuresciul. E iz aici, miroase a gaze fireşti de care vorbeam în preambul. Este ceva analog operaţiei Iaşi-Chişinău; de presupus că mulţi politicieni români îşi vor schimba vectorul, precum la 1944 au schiumbat direcţia armelor. De cei moldoveni ce să mai zicem?! Dacă e să presupunem că un Urecheanu are aşa ceva. Oricum pentru noi vor fi decizii de principiu. Şi tace blonda…Şi tuciuria aşijderi. Şi motanul se linge pă bot anticipînd smîntîna electorală…Şi cetăţeanul patriot naţionale înghite în sec, în lipsa informaţiei elementare.
Ceva timp în urma se anunţa o vizită a patriarhului Kiril în zonă cu convocarea «na covior» /moldavskii/ a patriarhului Dănilă. Prin analogie este o susţinere din aer, din Cer adică, a operaţiei terestre.
Oricum, către sfîrşitul anului vom zice uşuraţi: Sa finita la comedia!
Tragoedia incipit. De fapt a început la 7 aprilie 2009. Dată de care cei «buni» ai noştri, gazetăriţele de diverse nuanţe inclusiv, se fac a uita. E mai comod să-ţi aminteşti de 28 iunie 40, să-i arăţi pe unii vinovaţi / nu pe principalii însă!/ de atunci. Cu mult mai neplăcut e să faci o Mea culpa, mea maxima culpa pentru ticăloşia proprie de acu un an. Aşa-i românul, vorba cîntecului.
Iurie Ţurcanu
PiS. La Bucureşti nu există o tendinţă antirusească că la noi. Doar un caz. Am fost martor în noiembrie 2001 la o conferinţă ţinută în Aula Magna a Universităţii Bucureşti de către şeful Vetrei româneşti, dr Coja. Critici aiurite la adresa americanilor pe de o parte. Pă de alta: ruşii rezidesc bisericile. Dar principalul — au gaze. Şi nu doar în post, ca alţii. Şi o sală de tineri preapravoslavnici şi legionari a tăcut a aprobat. Ba m-a şi ridicat pe mine, care am încercat să protestez. Aşa-s eu, chinezul, scandalagiu…