Ieri mă plictiseam. Doamne, m-am rugat eu (aşa cum facem de obicei noi, ateii). Fă aşa, ca să fie vesel. Şi el a făcut. Bănuiesc că el în general cumvai-to mă agreează, dacă îmi îndeplineşte aşa repede dorinţele.
Şi ca să-mi fie vesel, mi-a trimis pe blog un comentator, care mi-a explicat că islamul fundamentalist este, de fapt, o chestie tare ciotkoasă, în aşa ţări oamenii nu divorţează şi copiii care se înmulţesc ca iepurii, nu sunt abandonaţi în instituţii (unii sunt vânduţi în sclavie ca jokey la curse de cămile, dar asta-i fignea).
Voi ştiţi cine-i Boris Becker?
Boris Becker este un fost jucător profesionist de tenis din Germania. El a câştigat 49 de Turnee la simplu şi 6 Grand-Slam, medaliat cu aurul olimpic şi cel mai tânăr câştigător al turneului de la Wimbledon.
Anna Becker cu mama ei Angela Ermakova
Cu 10 ani în urmă viaţa domnului Becher a fost pe neaşteptate colorată de apariţia unui bebeluş, născut în urma unei relaţii intime adulterine, iar fapta scandaloasă s-a produs în closetul unui hotel londonez (la început protagoniştii spuneau că pe scările acelui hotel, dar pe urmă şi-au venit în fire, şi-au împrospătat memoria şi au zis că totuşi, în clozet).
Deliciul situaţiei este însă că sarcina a apărut după o partidă de sex oral (nu mă întrebaţi CUM, că nu ştiu 
) şi, spre marea surpriză a lui Becker, expertiza genetică a confirmat că bebeluşul este chiar al lui.
Angela Ermacova, abila şi vicleana mamă a copilului, a câştigat vreo câteva milioane de lire sterline din această “afacere”, şi cred că ăsta ar face-o una din cele mai bine plătite curtezane (există şi alt cuvânt, dar nu îl vom folosi) din lume. Cred că Becker îşi aminteşete şi acum de aventura dată: cu veneraţie şi chiar cu o oarecare nedumerire.
M-am gândit să scriu despre asta pentru indivizii patriarhali cu elemente militariste care se arată tot mai îngrijoraţi de aspectele morale şi mai ales demografice ale controlului natalităţii, de divorţuri, copii abandonaţi, avorturi şi alte rele occidentale.
Unuia ca Boris Becher nu i-ar trece niciodată prin cap să adere la vreo organizaţie pro-life, sau să aducă laude islamului, care încurajează natalitatea. Lui îi trebuie? El n-are probleme cu reproducerea propriilor gene. El şi aşa se reproduce dofiga. Recent s-a însurat a nu ştiu câta oară, şi mai are încă un copil, sau poate încă doi. Mai dofiga se reproduc doar organismele care se înmulţesc prin diviziune simplă.
Borisbecherii vor fi întotdeauna iubiţi şi doriţi de femei. Ei sunt învingătorii. Toţi ceilalţi bărbaţi vor vrea să fie ca ei, iar femeile – să fie cu ei. Ei vor avea mai multe femei decât le permite sănătatea, şi mult mai mulţi copii decât le permite buzunarul. (Apropo, cine crede că în categoria asta intră numai bărbaţii bogaţi, greşesc. Există şi exemplare fără bani, dar parcă mânjiţi cu dulceaţă pe spate 
la care femeile caută sistematic suport psiho-sexual. Noi nu suntem chiar aşa de lacome la bani .)
Iar tot felul de extremişti de dreapta, islamişti şi alţi baptişti care se vaicără la tema pierderii valorilor familie… well ce să vă spun. Sunt tare trişti.
Eu nu-mi bat joc: da de unde! Mă doare sufletul.
Săracii reprezintă un material genetic atât de prost, încât au o mare problemă cu femeile, şi asta îi frustrează. La început ei citesc cărţi despre carismă şi fac traininguri de pick up, dar până la urmă văd că totu-i în zadar, şi aderă la vreo grupare religioasă cu elemente teroriste, ori îşi distrug sănătatea într-un hal, că nu le mai ajută nici votca.
Iaca pentru dânşii îi tare bun islamul. O cumperi când are vreo 14 ani, o înveleşti în negru din creştet până în tălpi, o pui în lanţug şi îi dai drumul numai ca să nască şi să facă mâncare. Dacă se duce la vreun borisbecker – o omori cu pietre.
Lepota.