Pe lîngă revistă mai primim suplimente. Ca să se evite situația penibilă din alte penitenciare în care indivizii bat cu lingurile în farfurii și strigă vrem dabafcă! Vreți suplimente? Na-vă suplimente!
Eu îmi închipui mutrele autorilor cînd ajung acasă și nu-i vede nimeni. Ca niște copii care au făcut o șotie, ca niște maturi care au făcut o șotie, ca niște bătrîni care au făcut o șotie. Rîd în pernă de-i umflă rîsul. Nu pot adormi de bucuria chinului creației. Cum să nu vrei să fii ca ei?
Am fost și la lansare. Bine a spus Andrei Burac despre popoare și elite. Că un popor care nu are o elită creativă e o gloată bezmetică care nu poate fi recunoscută în lume și nu poate ajunge nicăieri. Că la vremea lui i s-a spus că dumnealui este un decadentist și că pervertește tineretul din Uniunea Sovietică.
Și dacă Socrate a pervertit tineretul din Atena, iar dl Burac a pervertit tineretul din Uniunea Sovietică, noi, ce să facem cu tineretul? Că, vorba scriitorului, vă văd că sunteți tineri și mă bucur pentru voi...
Or, a te consuma, a-ți pierde nervii, sănătatea și viața din cauza omenirii și a sorții ei nedrepte, e inevitabil. Fie că e vorba de șapte planete ale vechilor astrologi, fie că e vorba de mingea de fotbal, cufundarea totală în istorie întru contemplarea sferelor e picătura de autoindulgență mesianică permisă fiecărui om. Pentru că Klose e un om mare și lui îi e suficientă o sferă mică.
Și dacă e să contemplăm sferele atunci fără îndoială că plicul face parte din cubul intereselor mele.