Atitudinea pe care am remarcat-o la foarte mulţi români din partea dreaptă a Prutului despre modul în care s-a comportat România în momentul ocupării Basarabiei de către sovietici, dar mai ales după jumătate de secol, când lucrurile au început să se schimbe, este destul de exotică. Personal, nu condamn retragerea necondiţionată a armatei şi administraţiei române din Basarabia de acum 70 de ani (poate că într-adevăr ar fi fost desfiinţată ca stat de URSS, aşa cum se pretinde, sau ar fi pierdut şi mai multe teritorii), ci mai degrabă felul în care interpretează contemporanii noştri de peste Prut rolul României şi al basarabenilor la vremea respectivă. În sensul că mulţi îi învinuiesc pe basarabeni că nu s-au apărat singuri, că n-au ţinut piept de sine stătător invaziei ruseşti, învinuindu-i în plus că au fost rusificaţi, spre deosebire de ei, românii puri.

Totuşi, cred că speculaţiile sunt deplasate. Basarabenii la timpul respectiv nu purtau arme, pentru că erau protejaţi de Statul român care, bineînţeles, nu le-ar fi permis să umble înarmaţi ziua în amiaza mare. Deci, ei nu-şi puneau problema protecţiei, pentru că erau siguri că o aveau asigurată. Să-i învinuieşti în acest caz că nu s-au descurcat singuri e ca şi cum organele de forţă le-ar imputa unor copii sau unor adulţi că nu s-au împotrivit tâlharilor înarmaţi care au pătruns în casă să-i jefuiască, că nu i-au imobilizat şi nu i-au dat pe mâna poliţiei.

Este evident că după aproape un secol lucrurile s-au schimbat mult, la fel ca şi oamenii, care s-au transformat şi ei datorită noilor realităţi, că starea de lucruri şi contextul politic, circumstanţele nu mai sunt aceleaşi, că nu ne putem raporta la nesfârşit la unul şi acelaşi eveniment istoric, care, la o adică, nici nu mai spune nimic majorităţii populaţiei de pe ambele maluri ale Prutului, cam la fel de uitucă şi ostilă memoriei istorice. Dar cred că e la fel de incorect să se arate tot timpul înspre invadatori fără asumarea nici celei mici vine sau responsabilităţi, cu aerul resemnat că ar fi fost cedat un teritoriu arendat pentru o anumită perioadă de timp. Cel puţin, la nivel de interpretare istorică.