Blogherul de la Moldova Creştină pretinde că zeul lui e tare bun, revărsăndu-şi generos darurile peste toată lumea, peste toţi oamenii, indiferent de bunătatea ori răutatea lor: “Vezi, Dumnezeu dă soare ( o foarte mare bogăţie care nu poate fi cumpărată cu nici un fel de bani) peste cei buni şi peste cei răi în aceeaşi măsură. Cine poate să plătească suficient pentru ploaie? Şi pe aceasta Dumnezeu o dă în aceeaşi măsură peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Tot aşa Dumnezeu ne dă de toate pentru că este bun, foarte bun cu noi“. Oare chiar aşa să fie?
Vă propun, în scopuri metodice sau pedagogice, să luăm o poziţie a corpului strâmbă pentru a permite raţiunii să judece corect. Chiar dacă divinitatea noastră este atotputernică, presupun că e pusă, totuşi, în imposibilitatea de a distribui raze solare şi stropi de ploaie în funcţie de credincioslâcul fiecăruia, de gradul lui de ateism sau agnosticism. Doar ateii sau credincioşii nu locuiesc de regulă compact, ci amestecaţi. Imaginaţi-vă o situaţie destul de nostimă, ca să zic aşa. Începe să plouă într-o localitate, dar nu peste tot, ci peste o casă. Sau în unul şi acelaşi cartier, trei gospodării sunt irigate gratuit de sus, din cer, iar altele două se usucă sub soarele necruţător. Înclin să cred, oricât de mult aş păcătui, că divinitatea din nouri nu dispune pur şi simplu de suficiente ustensile, de mijloace tehnice ca să-şi poate stimula devoţii şi pedepsi pe cei nedemni. Mai putem admite situaţia când peste jumate de sat plouă, iar peste cealaltă jumătate nu cade nicio picătură de ploaie. Dar e mai greu de imaginat situaţia în care ar ploua, discriminator, peste o casă ori două.
Shi, poati nu-i aşă?