Întrevederea lui Valeriu Pasat (în cazul în care aceasta a avut loc într-adevăr) nu poate decât să aibă o singură finalitate: moarte din faşă a proiectului politic „umanist” lansat cu mari tam-tamuri la Chişinău.
Dacă facem o retrospectivă a scurtei istorii Republicii Moldova, vom observa că nici un politician nu a reuşit să acumuleze capital politic din contul unei colaborări cu Tiraspolul. Dimpotrivă chiar, orice relaţie (deschisă) cu liderii regimului separatist, au provocat moartea oricărui politician. Printre cele mai “prospete” exemple am putea enumera pe: Serafim Urechean (în campania electorală din 2005), Dumitru Braghiş, Vasile Tarlev (2009). Numele personajelor mai vechi, din păcate, nu îmi pot aduce aminte. Cei care sunt mai informaţi, rog să-şi rebobineze memoria.
PS: O asemănare izbitoare între proiectul Pasat şi Tarlev: ambii încearcă din răsputeri să combine ortodoxia cu masoneria. Probabil de aici şi survine decesul struţocămilelor politice în junglele basarabene.
Îndosariat la:Politica
