Sau dorinţa politicienilor de a părea ce nu sunt…
Am participat azi de dimineaţă la un protest legat de proiectul minier pe care compania Gabriel Resources se screme să-l pornească la Roşia Montană.
Până ca organizatorii să înceapă happeningul pregătit pentru presa avidă de noutăţi, m-a scârbit enorm intrarea în scenă a lui Remus Cernea, preşedinte de partid ecologist de buzunar .
De tipul ăsta am auzit prima oară când tot făcea panaramă pe un subiect care nu e de actualitate în societatea românească (interzicerea icoanelor în şcoli), pentru ca apoi să văd că e candidat la preşedinţie, din partea Partidului Verde.
Azi văd verde în faţa ochilor la protestul cu pricina. Profitând de lipsa de organizare a ONGiştilor, Remus Cernea s-a insinuat uşor uşor în faţa presei. Prima dată era în faţa hotelului Marriot şi îi zice unui ziarist: hai mai bine să mă duc în spatele bannerelor, să mă iei de acolo. După aia, văzând masa cu pahare de cianură pregătite pentru protest, toarnă şi el cianură, zâmbeşte puţin la presă şi trece la declaraţii. Toată presa, neştiind cui altcuiva să ia declaraţii, hop pe marele măreţul Remus Cernea. Iar Remus Cernea, cu Partidul Verde la piept îi dădea înainte cu Roşia Montană, cu Partidul, cu familia lui de la paş’opt. Şi dă-i, şi luptă… Ce m-a deranjat e că individul ăsta, pe lângă gesturile care îl trădau că nu este “de prin partea locului” şi ochii care îi sticleau când a văzut atâtea reportofoane în faţă, nu aduce nici un beneficiu cauzei Roşiei Montane. O cauza ca aceasta trebuie să aibă ca port-drapel nu unul sau altul dintre politicieni, ci ideea în sine, transmisă de-a lungul anilor de oameni care să o scoată în faţă fără interes, cât timp au posibilitatea de a o face, şi nu ecusoane pe care să scrie “X din partea Y”.
I-am atras atenţia că protestul e unul apolitic, şi ar trebui să se abţină de la a participa. I-aş fi zis mai multe, dar ideea mitingului ar fi degenerat, am preferat să plec decât să servesc unuia pe post de material de campanie. Impostorul şi-a atins scopul de data asta, vezi articolul din Cotidianul.
Ce face Remus Cernea nu e nou. M-am confruntat cu multe astfel de insinuări a diferitor grupări sau personaje politice ce încearcă să profite de pe necazurile unor oameni. De exemplu, nimeni alta decât Oana Mizil, nepoata “patriotului” Niculescu Mizil vroia neapărat să îşi arate solidaritatea cu basarabenii pe 7 aprilie 2009 printr-un discut în Piaţa Universităţii de faţă cu 2500 de oameni.
Oriunde va exista o mulţime, cât de mică, o să sară un politician să şi-o aroge. Acum rămâne ca noi să nu îi permitem…
Cât despre Remus Cernea, nu pot decât să-mi doresc să nu îi mai văd faţa de hipiot inventat decât la protestele celor 15 oameni care doresc scoaterea crucilor din şcoli.
Postat prima oară pe blogul meu, adică Blogul lui George Simion 