După proclamarea independenţei, Republica Moldova s-a trezit  cu o bortă în covrig, cu un sistem politic vechi, putred şi anevoios… o  mie şi una de probleme, ţinute până atunci printre castani şi naftalină.

Clasa politică, obişnuită să primească ordine a fost nevoită să-şi pună creierii în mişcare ca să decidă ce fac mai departe („bine, bine, independenţă la oameni le-am dat, acum ce urmează după scenariu?”).

În scurt timp, hotărârile s-au luat în conformitate cu “recomandările” fraţilor mai mari. Numeroase proiecte de legi au fost copiate, puţin schimonosite la cerinţele moldoveneşti, ca mai apoi, să se realizeze că în tot sistemul legislativ există lacune, neclarităţi, nemaivorbind aici de principalul pilon al Republicii Moldova –Constituţia,  problemă care, a fost făcută cu ou şi cu oţet  deja de mii de ori (şi va mai fi, după părerea mea).

Idioţii utili în acest răstimp, de 19 ani de independenţă, şi-au păstrat abilitatea de a servi întru “binele comun”, însă cu alte slogane, altă propagandă, altă mentalitate şi fidelitate.

Nu există idioţi inutili.

Fiecare dintre noi, reprezentăm o personalitate unică, cu capacităţi, abilităţi, soartă, dacă vreţi. Nu suntem înzestraţi cu aceeaşi cârlionţare a materiei cenuşii, însă toţi pledăm pentru libertate: în  gândire, în vorbire, în acţiune, etc.

Grupaţi în 30, 100, 1000 de persoane, libertatea fiecăruia este limitată de libertatea celuilalt, prin urmare, suntem mai uşor de manipulat şi de convins. Este ştiut că acolo unde se îmbulzesc  vreo trei, patru oameni, vor veni vreo zece doar să caşte gura. Este suficient, ca printre aceştea să fie măcar un idiot util, ca întreaga turmă să se “molipsească de gripa idioată”.

Nu contează cum, ci contează cine

Scenariul creării unui partid religios este pe atât de şubred ca readucerea la suflare a partidului comunist în România, spre bucuria şi tristeţea lui tătuca Lenin din Mausoleu.

Triunghiul politico – amoros “racul, broasca şi o ştiucă” în opinia mea, este „buba politică moldovenească”, or, anume din această cauză ajungem să mai punem în curând o ştampiluţă în buletinul de vot, din dorinţa lor şi din banii noştri.

Nimic nu se inventează

Nu mai este geniu acel om, care inventează bicicleta. Politica nu se inventează, ea are reguli cu vechime de secole, când devin unele tactici învechite, parfumăm cu idei noi pe altele, să nu pută a mucegai, şi le oferim poporului.  Idioţii de atunci sunt utili bine mersi, conştienţi sau inconştienţi, şi în zilele noastre, însă în altă manieră, dar cu acelaşi scop.

Ei oferă publicului pâine şi spectacol, îşi fac datoria faţă de o valoare, idee, concept, personalitate, grupare, partid, organizaţie, etc. Şi oricât de tare nu am urla sub garduri că suntem democraţi, liberi, cu drepturi egale, şcoala lui tătuca Lenin rămâne viabilă şi va rămâne aşa încă mult timp înainte din păcate…


Îndosariat la:Familia Bounegru