Cunosc două Românii. O Românie este a lui Ştefan cel Mare, a lui Mihai Viteazu, a lui, a lui Neagoe Basarab, vrednici apărători ai „Grădinii Maicii Domnului”, pământ ortodox, spălat cu sângele martirilor. Această Românie nu s-a integrat şi nu se va integra niciodată în Uniunea Europeană. Această Românie nu are frontiere, parlamente, guverne sau partide. Această Românie are mirosul pietrei şi lemnului cetăţilor şi mănăstirilor, această Românie are mirosul fumului sobelor în care gospodinele coc pâine şi plăcinte. Această Ţară este „România Profundă”, este patria mea, indiferent de cetăţenia pe care o deţin, indiferent de guvernul căruia mă supun.
Cunosc şi o altă Românie: una cu frontierele trase pe trupul Ţării, cu un guvern şi parlament supus marilor stăpâni ai lumii, o Românie a politicianismului, o Românie a mizeriei, a urii şi a mişeliei. Aceasta este România avorturilor, satanismului, liberalismului şi homosexualilor. Această Românie miroase a beton armat, a metal şi excremente. Această Românie îmi este străină, acest stat nu este decât o rană pe trupul Ţării mele.
România profundă a fost aruncată în temniţele întunecate, iar fii săi i-au uitat chipul şi numele. Astăzi tinerii manipulaţi se avântă în a săruta poala mârşavă celei de a doua Românii, crezând sincer că în acest fel îşi exprimă un patriotism curat.
Actuala generaţie de români fie va elibera Muma din închisoarea istoriei, fie vor pieri odată cu ultimele sale rămăşiţe. Lupta abia începe. Tu cărei Românii aparţii?
Îndosariat la:Ortodoxie, Politica
