„Dacă nu ai fost măcar o dată în Piaţa Centrală, înseamnă că nu te poţi considera moldovean pe deplin!” Am auzit vorba asta, într-o zi când a păşit pe asfaltul moale de căldură în mica ţară Tilimililanda din centrul Chişinăului.
Am plecat să caut basilic (busuioc), rozmarin şi cimbru. M-a apucat aşa o dorinţă să fac un soi de mâncare bun, cu multe arome, chiparato- usturiato-colorat, încât primul loc unde aş fi putut găsi ingredientele a fost fenomenala Piaţa Centrală.
Strigătele babelor care vând Otrraaaa-va la fiecare 3 metri m-au convins că în Chişinău locuiesc mulţi şobolani, ai naibii de mulţi!!!
Dacă doriţi să nimeriţi într-un timp record pe paturile spitalului, de exemplu, cumpăraţi peşte îngheţat, pe care muştele călăresc zi de zi şi care a fost îngheţat şi dezgheţat de sute de ori.
Este un loc comod, ieftin, în diferenţă de alte pieţi din sectoarele Chişinăului, unde poţi cumpăra de la o biată băbuţă „un puciok ” de pătrunjel, să găseşti roşii şi castraveţi la preţ rezonabil şi „tapociki” la 15 lei!
Cel mai eficient mod de a-ţi potoli foamea este să cumperi „beleaş” sau „pirojok” cu carne, mizând ca la loteree: iai două, al treilea ţi-l dă cu reducere şi în final strângi o pisică, câine, depinde de noroc… În final beai un pahar de Cvas şi digestia normală ţii asigurată!
Dacă vrei să ai dinţi albi ca în publicitatea Colgate sau Blend-a-med, cumpără pasta de dinţi din faţa soarelui, care la aşa temperatură poate să fie incubator natural pentru ouăle, vândute la „ diseatkă” pe tejghea. Nici nu mai vorbesc de maioneză, iaurt, aceleaşi conserve, care, de altfel sunt mai ieftine decât în magazine, clar şi din ce cauză.
Lista de exemple pot să o continuu la infinit…
Nu laud nici situaţia din magazine, supermarkete, însă aceasta e temă aparte şi o voi dezvălui-o cu altă ocazie.
M-a frapat „amabilitatea” oamenilor: atât de lejer să te calce pe picior, dulce să te împingă, mai trăgând un ochi spre geantă sau portmoneu, încât după aşa gest să nu-ţi revii câteva secunde. Nu, nu s-au scuzat, nu le-a învăţat nimeni din păcate…
O adevărată ţară, mili-mili, cu reguli, cu popor, teritoriu, (din păcate nu ştiu cine e monarh/ preşedinte acolo), cu un buget colosal (sume enorme circulă în fiece zi) etc. Are şi castele construite, însă nu cred că au succes asemănător cu forfoteala de afară.
În fine…am găsit buruienile, după care m-am pornit în Tilimililanda, le-am pus atent în geantă şi am mai căscat gura, ca orice femeie, ce preţuri sunt, ce marfă, cu ce să mai cheltui nişte bani…
N-am cheltuit…e criză…
Îndosariat la:despre bubele societăţii
