Basarabia – cap de pod pentru o revoluţie naţională în România?

În întreg spaţiu locuit de români nu există nici o mişcare autentică care ar exprima lupta pentru revitalizarea spiritului naţional al românilor de pretutindeni. La această concluzia am ajuns după ce câţiva ani de observare a evoluţiile mai multor mişcări din România, Republica Moldova şi în jurul graniţelor acestor state. Nu vorbesc de mişcări neapărat politice: într-o epocă postmodernă, acestea au cu totul altă funcţie, un alt rol în sistemul politic al democraţiei liberale şi reprezintă un subiect aparte de discuţii şi polemici.

Mă refer la o mişcare ideologică, care ar sincroniza masele şi elitele naţionale, ar inspira la luptă, la creaţie, la solidaritate toate componentele organismului naţional, inclusiv şi partidele, indiferent de coloratura pe care o poartă, distanţându-se, în acelaşi timp, de procesele politice din statele româneşti.

Din păcate, în afară de grupuri marginale, de cluburi nostalgice, care pe lângă acţiuni de paradă, populism, microbism cretin şi reacţii teribiliste, societatea românească nu a putut da naştere unor fenomene cu adevărat valoroase, aşa cum a fost în cazul perioadei interbelice. Cu toate acestea, există persoane capabile, conştiente de adevăratele necesităţi ale neamului, atât în România, în Republica Moldova şi în comunităţile româneşti din afara graniţelor. Totuşi, păcatul acestora constă în lipsa de unitate.

Păcatul mişcărilor naţionale din Basarabia a constat în supraaprecierea Bucureştiului. Odată ce capitala României nu este capabilă să creeze o mişcare autentică românească, nu este capabilă să dea tonul unei reînnoiri spirituale, am fi naivi să credem aceasta ar putea influenţa spre ceva pozitiv Basarabia.

Salvarea Basarabiei nu poate fi găsit decât în interiorul Basarabiei. Orice privire spre vest, care adie a vasalitate faţă de clasa politică de la Bucureşti, nu este decât înăbuşire din faşă a spiritului de luptă, a iniţiativei sănătoase în Basarabia. Respectiv, o trădare a ideii naţionale.

Nu ne poate decât să ne bucure decizia celor de la „Noua Dreaptă” de a renunţa la „ascultarea” sa faţă de Bucureşti şi punând începuturile unei noi mişcări naţionale independente, sănătoase din punct de vedere ideologic şi duhovnicesc.

Timpuri noi vin pe tărâmul Basarabiei. Românismul încetează a mai fi un apanaj al populismului şi politicianismului, având şansa să devină un steag al unei noi mişcări naţionale de reînnoire a românităţii. Iată că Republica Moldova sau „Basarabia”, este pe cale de a-şi conştientiza rostul său în acest context istoric: declanşarea unei revoluţii naţionale care ar nimici Vechea Românie şi ar înălţa pe ruinele ei o Românie Nouă, lipsită de ură şi mişelie.