Traim inconjurati de clisee la infinit.Reguli scrise si in special nescrise ne contureaza viata.Societatea in care traim ne construieste asa cum vrea ea,fara nerusinare.Si culmea e ca noi credem cu inversunare ca noi suntem acei care impunem regulile societatii.Gandim asa cum trebuie,asa cum e corect,asa cum vor sau ne-au invatat stramosii,parintii,mentorii,idolii,conducatorii…Ma intreb daca ce e corect e neaparat ceea ce cred eu.De multe ori,nu e.Si totusi de prea putine ori incerc sa-mi construiesc propriul meu ”corect”.Iar atunci cans o fac,am doua senzatii.Una de vinovatie ca am mers prea departe,peste bariere care nu trebuiau trecute si alta de satisfactie pentru ca am facut-o.In primele cateva secunde predomina primul sentiment dupa care numai al doilea.E normal,e corect?Who cares.
Unii primesc satisfactia unei vieti implinite doar atunci cand simt ca corespund tuturor standartelor impuse de societate.Adica de altii.Ceilalti,invers.Acei putini altii nu asteapta aprobarea societatii pentru a sti ca traiesc corect.Ei pur si simplu traiesc.Asa cum le place lor.Cu greseli,esuari,probleme,ca toti altii…dar cu propriile legi si o satisfactie nebuna.
Regulile sunt pentru acei care se limiteaza la ce ramane de la cei care traiesc fara reguli.