Weekendul acesta l-am petrecut superb. La munte, la mare apoi a urmat un traseu infernal spre casă, cu blocaj de kilometri buni (se întorcea lumea de la mare).
La mare a fost bine. O jumătate de zi, cu vânt și valuri indignate pe indivizii de pe plajă. P.S. ce e tipic la italieni, că nu simt nevoia de a petrece o zi de mare cu întreg taraful de prieteni, e de ajuns familia.
Drumul spre munte a reprezentat evadarea în alt univers, deasupra celui de zi cu zi. Uluit destul de peisajul din față, aștepți cu nerăbdare să ajungi la ei, la munții din depărtare, ca să-i urci, să-i străbați, ca în imaginea de mai jos:
În dreapta, în stânga, frumuseți:
Desigur, până la destinație trebuie să străbați câteva tuneluri, unul din ele chiar de câțiva kilometri.
Odată ieșit din întuneric, în față deja se încep adevăratele frumuseți.
Altitudinea de 1000 metri deja reprezintă un pericol, dar nu și un peisaj care trebuie ezitat.
Încă jumătate de metru până la prăpastie :)
Nu-s altceva decât cabluri de electricitate..
Ajunși la destinație eram înconjurat de copaci de zeci de metri înălțime
Unii din ei erau tăiați și nu știu ce așteptau:
Cel mai spectaculos a fost orașul montan
Și aici s-a terminat weekendul.