Mă gândesc oare cum să facem, să fim mai delicaţi, mai tacticoşi, mai corecţi politic ca să nu-i ofensăm pe cei care îşi ţin la icoană idolii ce-au ocupat Basarabia la 28 iunie 1940 şi au organizat deportările, foametea, asasinate în masă şi alte atrocităţi. Ca să nu stea bosumflaţi şi să comemoreze şi ei, alături de noi, Ziua ocupaţiei sovietice.
Din câte ştiam, în unele firme femeia de serviciu (în RM – dereticătoare sau uborşiţî) este numită mai nou agent de igienizare. Sună cool, nu-i aşa? Secretarele sunt manageri, de regulă. Cel puţin în ofertele de muncă. Cred că am putea să-i câştigăm pe comunişti şi simpatizanţii lor de partea noastră, să-i facem să interpreteze mai adecvat istoria instituind două denumiri pentru ziua de comemorare a victimelor – una pentru oamenii normali şi una pentru victimelor ideologiei lor - numind acţiunile predecesorilor lor idolatrizaţi altfel, aparent mai estetic, esenţa rămânând în fond aceeaşi. De exemplu, Ziua ocupaţiei sovietice ar putea fi numită în paranteză (cu specificarea expresă – pentru comunişti ori sovietici) Ziua pulifricatorilor comunişti ori sovietici, pornind de la ideea că ei au în sânge obiceiul de a organiza purificări etnice ori pe criterii de clasă ale populaţiei, atunci când ajung la putere, indiferent de regiune geografică.
La urma urmei, demersul n-ar fi unul original, deoarece avem deja un precedent în Constituţia RM al acestei practici. De exemplu, în cazul numirii limbii – română şi moldovenească (una din ele e în paranteză).