Politicienii îşi justifică de cele mai multe ori deciziile şi atitudinile făcând referinţă la popor, la aspiraţiile şi idealurile lui. Dar se întâmplă uneori să-şi scuze demersurile făcând trimitere la prejudecăţile ori ignoranţa vulgului de care urmează să ţină cont. Ignoranţa, aşa cum este ea, trebuie menajată, iar poporul – educat, cultivat până la momentul când va înţelege el însuşi cum stau lucrurile în realitate. Cam pe această poziţie se situzează momentan partidul lui Filat. Un partid care se vrea pragmatic, cu membri înţelepţi care ştiu când să facă compromisurile necesare.
Totuşi, cred că PLDM-iştii preacurvesc evident atunci când nu vor să accepte ideea că moldovenii au suferit enorm după 28 iunie 1940, atunci când au fost OCUPAŢI (credeam că evenimentul nu mai pune probleme de interpretare unor intelectuali ca Al. Tănase, dar m-am înşelat), făcând apel la poporul moldav nepregătit pentru decizii radicale, care, pretind ei, ar fi favorabil istoriei aşa cum a fost scrisă ea de ruşi, la care, din câte se pare, au aderat şi ei necondiţionat.
Este evident că se confundă intenţionat lucrurile. Problema e că anume ei, liderii de partide, sunt cei ce creează un curent de opinie. Asta deoarece reprezintă pentru multă lume, inclusiv pentru propriul electorat, modele de urmat. La emisiunile interactive, publicul preia poziţia şi atitudinile expuse de liderii lor. Un Moş Ion sau tanti Mărioara nu vor face decât să repete ce-au auzit la televizor, de la domnii cei care vorbeau foarte frumos. “Ei, noi sîntem proşti. Dacă spun ei că e rău să fie doliu de 28 iulie, să se certe popoarele, înseamnă că e aşa. Ei ştiu mai bine. Aşă de frumos vorgheşte şi Lupu, şi Filat…”, vor susţine de obicei cetăţenii simpli care nu pot să-şi formeze de sine stătător o opinie în majoritatea chestiunilor politice. Iar şmecherii de politicieni, după ce le incoluează propriile păreri, pretind că sunt ale poporului, de voinţa căruia nu pot face abstracţie.