în urma atracţiilor sale: centru istoric, cultural, economic şi administrativ, centru de congrese şi întruniri, zonă de odihnă şi agrement. Majoritatea grupurilor de turişti atât individuali cît şi grupe organizate care ne vizitează ţara, în primul rând vizitează municipiul Chişinău cu multiplele sale obiective turistice. Moştenirea istorică, aranjamentul stradal, spaţiile verzi, corelaţia dintre clădirile monumentale şi construcţiile moderne, spectrul dintre vechea urbe şi noile cartiere înălţate în afara vechiului perimetru urban, amplasarea pe coline şi raportul acestora cu natura şi aşezarea istorică, generează o cantitate importantă de imagini superbe şi conferă Chişinăului un statut de centru turistic important. Diversitatea atracţiilor turistice determină polifuncţionalitatea municipiului ca destinaţie solicitată pe piaţa turistică.
Patrimoniul cultural şi istoric al capitalei reprezintă cea mai importantă atracţie turistică a fiecărui stat european. Monumentele istorice din capitale devin automat principala carte de vizită a ţării. Municipiul Chişinău este bogat în obiecte de istorie şi cultură amplasate atât în oraşul Chişinău (vatra oraşului vechi, zona istorică, obiecte izolate), cât şi în suburbii (situri arheologice, vetre medievale, complexe subterane, mănăstiri, etc.). Astfel cu cca. o mie de monumente de cultură şi civilizaţie protejate, municipiul reprezintă cea mai mare concentraţie de obiecte de arhitectură din ţară.
Motivaţia călătoriilor în Chişinău este legată de mai mulţi factori. În primul rând datorită statutului de capitală un număr mare de vizitatori vin cu interese de afaceri sau participare la diverse evenimente, activităţi culturale naţionale sau locale. O parte dintre turişti merg în zonele suburbane pentru odihnă (Vadul lui Vodă, Vatra), iar excursioniştii de regulă vizitează zona istorică a Chişinăului, vinăriile celebre (Cricova, Mileştii Mici, Cojuşna), Orheiul Vechi şi mănăstirile aflate în zona de influienţă a oraşului Chişinău. Obiectele de patrimoniu activ sunt incluse în diverse trasee turistice şi excursioniste, deşi într-un cadru mai degrabă neorganizat, la cererea turiştilor şi oaspeţilor ţării, care în proporţie de 95% se cazează în Chişinău.
O analiză profundă a ramurii turistice a municipiului Chişinău evidenţiază o serie de probleme şi disparităţi: (i) piaţă reală de consum turistic relativ mică care nu se ridică la nivelul valorii potenţialului deţinut de capitală, (ii) concentraţia mare a turiştilor în puţine localităţi suburbane, (iii) slaba echipare a teritoriului municipal pentru activităţi turistice, (iv) dezorganizarea sistemului turistic în zona suburbană, (v) infrastructura excursionistă subdezvoltată, (vi) nu sunt aplicate soluţii practice de valorificare a potenţialului turistic la nivelul cererii, (vii) infrastructură turistică şi de acces la obiecte turistice învechită moral şi fizic, (viii) prestaţia slabă a personalului de deservire a turiştilor, etc. Trebuie de remarcat şi disfuncţionalităţile de implementare a cadrului legislativ de turism în municipiul Chişinău:
- lipsa unei structuri responsabile de implementarea prevederilor legislaţiei de turism,
- lipsa unei strategii de dezvoltare a turismului în capitală,
- lipsa unui plan de relansare a turismului pe piaţa turistică internaţională,
- lipsa metodologiei de inventariere a obiectelor turistice,
- lipsa unor proiecte de anvergură în turismul municipal.
Pe acest fundal şi zona istorică a oraşului Chişinău se confruntă cu o serie de probleme:
1. Lipsa unei viziuni de valorificare a obiectelor de patrimoniu,
2. Demolarea a 96 edificii istorice (cca.10% din total) în perioada 1094-2007
3. Prelungirea construcţiilor (autorizate de Primărie) în zona istorică fără respectarea Memorandumului,
4. Păstrarea funcţiei industrial-productive a centrului istoric
5. Insistenţa promovării construcţiei bulevardului Cantemir în Zona istorică cu autorizarea demolării a obiectelor de patrimoniu istoric
În contextul politicilor pro-europene ale autorităţilor din Republica Moldova trebuie de remarcat experienţa internaţională şi măsurile întreprinse în majoritatea oraşelor istorice europene, administraţia cărora nu a admis demolarea moştenirii istorice ci revitalizarea pentru scopuri culturale, turistice sau administrative. De regulă aceste acţiuni ţin de:
- Cadru normativ de conservare a patrimoniului clar şi accesibil
- Estetizarea clădirilor monument
- Evacuarea obiectelor industriale din spaţiile istorice
- Maximizarea utilizării proprietăţii publice
- Proiecte pe termen scurt cu impact imediat
- Amenajarea spaţiilor istorice, culturale şi naturale într-un concept unic
- Stimularea investiţiilor private şi atragerea granturilor pentru valorificarea patrimoniului
- Regim special de funcţionare
- Asigurarea factorului participativ şi transparenţei în luarea deciziilor privind patrimoniul
- Tirajarea îndrumarelor şi ghidurilor pentru locuitorii centrului istoric
- Utilizarea prioritară a clădirilor destinate muzeelor, galerii, ateliere, birouri
- Promovarea domeniilor prioritare de dezvoltare (turism, arte…)
- Promovarea responsabilităţii cetăţenilor
- Încurajarea Coaliţiilor de Dezvoltare Urbană, etc.
Aceste practici redimensionate la nivelul oraşului Chişinău pot crea o bună alternativă pentru gospodărirea patrimoniului cultural şi istoric. Astfel, exploatarea cartierelor şi străzilor din zona istorică a oraşului în scopuri turistice este posibilă prin:
- amenajarea traseelor pietonale pe anumite străzi cu personalitate (ex: str.Mateevici cu primul Parlament al Moldovei, casele politicienilor de vază de la înc.secXX, universităţi, intrarea în parcul Valea Morilor, etc.)
- stabilirea oficiilor centrale ale agenţiilor de turism şi unor firme cu renume (cu condiţia amplasării parcărilor în interiorul cartierelor)
- dezvoltarea unei reţele de restaurante, cafenele sau taverne cu respectarea elementelor din stilurile clădirilor istorice
- păstrarea conceptului „curţilor pentru oaspeţi” (= “gostinnâe dvorâ”) în noile amplasamente ale structurilor de cazare
- crearea unor centre de agrement prin raţionalizarea utilizării terenurilor în cartierele istorice
- dezvoltarea unor artere pietonale (Piaţa Marii Adunări Naţionale, str. Mitropolit Varlaam),
- ecologizarea spaţiilor industriale sau evacuarea acestora din centrul istoric
- crearea unor centre de desfăşurarea a evenimentelor, inclusiv congreselor (însă cu condiţia dispersării eficiente a aglomeraţiilor umane), etc.
Totodată implementarea acestor deziderate în viaţă trebuie să ee în considerare următoarele restricţii: (i) necesitatea respectării regulamentelor de intervenţie în zona istorică, (ii) obligativitatea păstrării faţadelor clădirilor istorice şi a structurii de cartier înscris, (iii) asigurarea cu spaţii de parcare mari în cazul hotelurilor (până la 40% din numărul de locuri de cazare) sau centrelor de afaceri, (iv) dozarea spaţiilor construite ca locuinţe şi celor pentru afaceri.
Dr. Viorel Miron, Hist.Urban Project
