Întrebat de cei de la Publika TV, foarte tendenţios apropo, ce părere are despre Decretul lui Ghimpu privind declararea zilei de 28 iunie drept zi de doliu, în care se va comemora ocupaţia sovietică a Basarabiei, A. Tănase a declarat că boss-ul său este surprins de gestul preşedintelui Parlamentului, iar el însuşi consideră că nu trebuie să se facă campanie electorală pe baza evenimentelor sensibile. În continuare, ministrul Justiţiei a mai gângurit câteva fraze jalnice, evitând să dea un răspuns direct, concret la subiect. Acum nu ştiu ce părere are A. Tănase şi ortacii săi despre invazia trupelor sovietice în Basarabia. Am rămas doar cu impresia că el este foarte indignat şi furios că cineva a îndrăznit s-o proclame drept zi de doliu şi de ocupaţie sovietică.
Parcă aş fi de acord cu ideea că nu trebuie să transformăm datele importante din calendar în evenimente electorale, dar nu ştiu de ce demnitarilor noştri le pasă doar de sensibilitatea oricui, în detrimentul populaţiei băştinaşe, al victimelor. Nu ştiu de ce, dar ei îşi imaginează că pot cocheta cu electoratul duşmănos lor în speranţa că-l vor cuceri, în timp ce de sensibilitatea propriului lor electorat nici că le pasă. Nu se tem deloc că-l vor pierde, de parcă ar avea votul lor necondiţionat, indiferent de politica promovată. Să fie oare din cauza că-l consideră nesimţit şi total lipsit de sensibilitate? Cât se vor mai teme de reacţia călăului? Au trecut deja 70 de ani. N-ar fi cazul să mai spunem, din când în când, lucrurilor pe nume?
Acum fetele uşoare de la PLDM sunt foarte uimite de faptul că cineva a îndrăznit să strige în gura mare că regele e gol. Îi mai înţeleg pe cei de la PD, Diakov şi Lupu, proverbiali pentru duplicitatea lor, ori pe Urecheanu, foarte ataşat de prietenii săi estici, dar alde Filat şi Tănase n-ar mai trebui să se ascundă după degete când vine vorba de asasinarea basarabenilor şi ocuparea Basarabiei de către sovietici acum 7 decenii, care nu reprezintă un secret pentru nimeni, cu excepţia spălaţilor pe creieri şi a asasinilor ori urmaşilor lor. Sau poate că n-ar trebui să ne surprindă atitudinea demnitarilor PLDM-işti, care se manifestă cam în maniera lui Dubrovski. Să fie oare acest sinistru istorician mentorul lor spiritual?