Ora 19.00. Doar ce am omorât o vacă şi am mâncat-o. Desigur, glumesc. Suntem într-un restaurant argentinian unde totul conţine carne de vită. Probabil, argentinienii şi pâinea o mănâncă cu carne de vită. Să vedem meniul: carne de vită prăjită, carne de vită la cuptor, carne de vită tocată. Nici nu ştiu ce să aleg. Oare carne de vită? Da, şi o rog pe tanti chelneriţă să fie “well, well done”. Altfel, mi-o ard un pic pe grătar şi mi-o aduc aproape crudă. După o jumătate de ora, în sfârşit apare mâncărica. Tai, rumeg, tai, rumeg. Mă grăbesc să ingurgitez vaca. Mă aşteaptă un frumos orăşel olandez de provincie să-l vizitez.
From Olanda
Mai întâi, însă, filmez bicicletele pe stradă. Sunt foarte, foarte multe biciclete. Este momentul în care am un schimb de replici nu prea drăguţe cu localnicii. Să le spun aborigeni? Filmez într-o direcţie, iar prin faţa mea pendulează doi afro-olandezi pe biciclete, nu ştiu cum să le zic ca să nu-i discriminezi pe negrii din Olanda. Unul vine cu bicicleta lui pe lângă mine şi mă întreabă ceva în olandeză. Nu înţeleg ce zice şi îi spun: “I don’t understand you.” “Ah, you don’t understand?”, repetă bra niga’. Pare genul de rapper cu pantalonii coborâţi până la pământ, are pe dinţi chestii de metal. ”Y’re stupid?” continuă schimbul de amabilităţi stimabilul african, privindu-mă cu duşmănie. “Wat’s up?”, întreabă un coleg de lângă mine. “Wat’s wrong?”, întăresc eu întrebarea. “Wat’s wrong?” repetă ca papagalul rapperul de pe bicicletă şi ne părăseşte la fel cum s-a apropiat: legănându-se. Cu siguranţă l-o fi deranjat camera, dar îi lipseşte ceva ca să-mi spună simplu să nu-l filmez: oare educaţia, oare buna creştere?
From Olanda
Oricum se întuneca şi nu pot să trag mai nimic. Aşa că, pur şi simplu mă bucur de micul orăşel Eindhoven. Este atât de cochet, atât de curat, atât de aristocrat, atât de liniştit… Vreţi mai multe epitete? Vă spun doar un lucru care m-a lăsat mască. Aproape toate casele din centrul oraşului au geamurile mari spre stradă fără perdele, aşa că poţi să vezi ce fac oamenii la oră târzie în living. Deobicei citesc sau stau cu ochii în televizor. Nici vorbă de garduri de doi metri ca la noi în Pipera. Ferestroaicele sunt cât un stat de om şi foarte late. Cu toată ruşinea, recunosc, am privit în casele oamenilor, nu de alta, dar eram extrem de curios să văd o cameră de zi olandeză. De fapt, este prelungirea străzii: camerele de zi sunt foarte curate, liniştite, cochete, aranjate cu mult gust.
From Olanda
From Olanda
Ceva pare rupt, însă, din context. Este un Logan ce nu se înscrie în imaginea idilică de ansamblu şi mă trimite cu gândul acasă, la Bucureşti. Îmi vin în cap veşnicele întrebări. Oare de ce nu avem şi noi liniştea de aici? Oare de ce nu este la fel de curat şi la noi? Oare de ce la noi lumea se îngrădeşte cu garduri kilometrice? Îmi scapă o înjurătură: “Fir-aţi Loganul să-ţi fie!”
From Olanda
Pe drumul nostru vedem şi un panou publicitar legat de alegerile care abia s-au consumat în Olanda. Pare ceva ireal, dar este singura reclamă electorală pe care am văzut-o timp de 2 zile. Şi nu am stat pe loc: am făcut câteva sute de kilometri prin această ţară. Este foarte târziu, străzile sunt pustii, bicicliştii au dispărut. De maşini nici nu mai zic. Tragem la Cocagne… în hotel.(va urma)
From Olanda