Îmi displace tot mai mult Jurnal TV. Pentru că gazetarii de la această televiziune îşi imaginează că pot să împace capra cu varza şi lupul cu capra promovând minciunile istorice, evenimentele aşa cum au fost ele înfăţişate în manualele şcolare şi universitare de istorie (Sic!) din fosta URSS. Presupun că Jurnal TV cântă în strună actualilor guvernanţi care speră să-i convingă într-un final pe electorii fideli ai comuniştilor că şi ei sunt la fel de ataşaţi de realităţile fabricate de ideologii sovietici şi că le pot da votul fără nicio ezitare.
Este adevărat că evenimentele triste, sau mai degrabă oribile, de acum 7 decenii trebuie condamnate fără echivoc. Totuşi, patetismul situaţiei, al victimelor sau oficialităţilor, amestecat cu calcule electorale, n-ar trebui să anuleze adevărul istoric. De exemplu, nu pot înţelege tonul trist, de doliu al gazetarilor de la Jurnal TV care, nu ştiu de ce, încearcă să ne facă să credem că al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941, când Germania a atacat URSS.
Să fie oare aşa? Din câte ştiam, măcelul începuse cu vreo doi ani mai devreme, când aceste două puteri erau aliate şi trăiau ca fraţii. După ce şi-au împărţit Polonia, desfiinţând-o ca stat, au organizat o paradă militară comună de toată frumuseţea. Apoi, după încă un an, Armata Sovietică a năvălit în Basarabia, a anexat-o declanşând represiunile cunoscute parcă de toată lumea care a mai citit şi altceva decât propagandă sovietică de spălat creierii. Nu şi gazetarii de la Jurnal TV ori premierul V. Filat, se pare, care se arată şi el întristat de carnagiul în care şi Rusia a fost la fel de implicată ca şi Germania. Dar victimele sunt doar ale fasciştilor, nu şi ale comuniştilor.
Cred că încep să înţeleg de ce şi noile autorităţi participă la circul organizat anual, sau de câteva ori pe an, la Memorialul “Etenitate”, care are menirea să proslăvească nejustificat o parte implicată direct în declanşarea celui mai sângeros măcel din istoria omenirii. RM este produsul, avortonul intrigilor puterii care a ieşit victorioasă din război. Ar mai fi fost V. Filat prim-ministru dacă Molotov nu se înţelegea cu Ribbentrop să-şi împarte teritorii, sferele de influenţă? Puţin probabil. Prin urmare, de ce nu i-ar fi recunoscător tătucului Molotov?
Totuşi, pe Filat îl înţeleg oarecum. În calitatea lui de politician, dacă vrea să obţină ceva, e obligat să negocieze şi cu Diavolul. În schimb, gazetarii de genul celor de la Jurnal TV, panglicari în ale istoriei, nu fac decât să-mi trezească dezgustul.