Recunosc că nu mă mândresc cu poporul din care fac parte. Care e mai degrabă o populaţie. Pentru că e extrem de naiv, chiar de lipsit de inteligenţă aş zice. E total pe dinafara politicii şi orice aventurier îi poate pune în pericol existenţa, îl poate face parte a unui proiect politic, născocit peste noapte într-un cap viclean şi profund antinaţional. Îl dispreţuiesc pentru că e total inconştient, fără memorie, credul, la picioarele pokilor şi a tot soiul de populaţii rătăcitoare ce s-au oploşit pe aici de-a lungul timpului.
Ştie cineva unde ar mai fi posibil un scenariu gen Păsat în oricare altă ţară din lume, care se respectă cât de cât? Cu excepţia rezervaţiilor de maimuţe din junglă. Iar aici, câteva sute de politicieni tremură de frică că vor fi eliminaţi din Parlament sau din viaţa politică de două personaje bizare care au decis în doi timpi şi trei mişcări să intre în marea politică. Şi nu pentru că ar veni cu programe economice serioase, susţinute de investitori şi investiţii solide, cu politici care să asigure crearea de noi locuri de muncă ori plecarea necondiţionată a armatei ruse de ocupaţie de pe teritoriul RM. Unicul lucru promis de aventurieri este introducerea religiei în şcoală, repetarea papagalicească a refrenului cu Moldova = ţară ortodoxă şi …cam atât. Ce popor idealist avem! N-are nevoie de bani, se descurcă doar cu poezie. Cu rugăciuni, mătănii şi închinăciuni. La dejun, prânz şi cină.
Asta e. Suntem cei mai penibili din Europa. Cei mai săraci şi mai proşti. N-aveţi decât să vă mândriţi cu originea voastră etnică, dar pe mine nu contaţi.