Era o dimineață însorită, pe care eu o plănuisem p/u o vizită în Chișinău. Cel mai accesibil și mai rapid mijloc de transport mi s-a părut rutiera 116 + trece pe la poarta mea. După ce ocupasem un loc în picioare, cît se putea de comod în acea situație, oamenii au început să umple rutiera și știți grija șoferilor – nu lasă nici un pasager pe drum. Așadar nu pot descrie înăbușeala care se crease și care domina în rutieră, cel puțin 20 de oameni erau în fața mea, și ăștia fără cei din spate, pentru care nu riscasem să întorc capul, căci rămîneam cu el așa … Unicul lucru care numi dădea voie să leşin, era respiraţia intensă cu aromă de usturoi al unui copasager, care încă şi transpira mai ceva ca un porc. Pe lîngă acestea şoferul plin de speranţă şi voie bună, la fiecare deschidere a uşii, striga să ne ducem în … fund ! Pasagerii desigur înţelegeau situaţia şoferului şi cu puţin ajutor a celor ce urmau să intre, ocupau spaţiul care era destinat aerului. Trei “dame” în ciuda celor din jur, încercau să ducă o “discuţie inteligentă”, chiar dacă în aceasta intrau doar teme despre zarzavaturi. Un alt disperat a avut curajul să scoată celularul și formeze un număr, dar nu apucă nici să-l deschidă normal, că mulțimea îl deposedă de el.
Cea mai mare încercare o avusem la ieșire, fiecare dintre pasager își apăra teritoriul pentru care rîvnise atîta timp. E bine să știi o regulă în acest moment “Calcă sau vei fi călcat” .
O zi bună …
