Ieri după vreo două ore de досуг extrem de zbuciumat, am venit leşinată de oboseală acasă, şi după ce am dormit vreo 3 ore bune, am avut toată noaptea la dispoziţie pentru internet, aşa că am mai citit nişte bloguri. Bloguri personale, scrise de femei, având ca subiect dragostea şi seducţia. Cu o droaie de tineri bărbaţi setoşi de informaţie pe ele. Bărbaţi preocupaţi de întrebări la care caută răspunsuri. Ei le întreabă pe bloggeriţe: cum, unde, de câte ori? Ei ne întreabă: ce vreţi voi, de fapt? Ei se întreabă: oare cum sunt eu, în comparaţie cu alţii?

Ştiţi care este cel mai nesatisfăcător răspuns? Cel mai nesatisfăcător răspuns este „nu există soluţii universale, fiecare femeie este diferită, şi vrea lucruri diferite”. Este o banalitate, şi pe mine personal mă scot din sărite banalităţile. Asta mă irită în mod deosebit când este spusă de vreo femeie care arată/gândeşte exact la fel (de banal) ca şi alte 10 femei din aceeaşi odaie/de pe acelaşi blog, deşi se crede unică şi irepetabilă.

Şi bărbaţii care se frământă atât dacă sunt mai buni sau mai răi ca alţii (în pat), sunt de fapt, şi ei cam la fel, cu foarte puţine excepţii.

Diferenţele sunt tot atât de mici ca şi între elevii unei clase, care, în linii mari, au însuşit materia predată şi au trecut clasa. Nimeni dintre ei nu a făcut vreo descoperire, nu a spus nici un wow observând cum crapă un păianjen o biată muscă prinsă în plasă, dar cu toţii au citit manualul, şi au învăţat nişte reguli universale pe care, de bine de rău, le aplică.

Performanţele în pat pot fi comparate cu cele de la BAC: cineva chiar ştie, dar majoritatea copie. Din aceleaşi surse. Şi până la urmă, toţi iau note mari. Trişorii uneori sunt chiar mai apreciaţi decât cei deştepţi şi sârguincioşi. Dar, în linii mari, profii care verifică lucrările şi dau notele nu au parte de mari surprize, chiar dacă elevilor li se pare că fiecare cuvânt scris le produce cutremure în suflet, iar fiecare virgulă – câte un orgasm multiplu. În realitate, acel cuvânt scris se întâlneşte în fiecare a doua lucrare, iar virgulele le pun la fel patru elevi din cinci. Dacă fiecare eseu ar fi diferit, profii ar înnebuni şi ar deveni criminali în serie.

Internetul oferă atâtea ţidule, că întreaga lume a devenit un mare BAC cu elevi unici în felul lor, dar care scriu lucrări identice. Cam plictisitor, dar destul de comod: posmagii sunt obligatoriu muiaţi şi serviţi pe блюдечко с голубой каемочкой datorită educaţiei sexuale şi accesului la informaţie. Şi să ştiţi că toată lumea chiar le apreciază gustul.

Bineînţeles există femei cu sistemul nervos deosebit de fin, care nu suportă un anumit tip de posmagi, că îi zgârie cerul gurii, la fel cum există şi profe maniacal de exigente care nu suportă, de exemplu, scrisul mărunt (realmente, pentru asta mi s-a scăzut mie nota la română), dar în linii mari astea sunt mofturi mic burgheze, şi nicidecum devieri de la ГОСТ.

Concluzia? Nu ştiu pe cât o veţi găsi de îmbucurătoare. You are so special: just like everybody else.