Îmi amintesc de vremurile alea bune (nici acum nu-s rele) cînd eram mic și inghețata costa 0.75 lei. În fiecare duminică bunelu mă ducea la fotbal pe stadionul de lîngă rîul ce străbate întreaga Sîngeră – Ișnovăț. Înainte de a ajunge la meciul propriu-zis, treceam pe la bar/alimentară (nuștiu ce era aia) și mă făceam cu înghețata promisă încă de acasă. Eram ambii cu bicicletele de aceia să ajungem la stadion nu era o problemă. Chiar dacă nu sînt/nici nu eram mare fan al fotbalului mergeam cu plăcere și pe urmă, eram prea ocupat cu treburile mele ca să mai urmăresc jocul, doar din cînd în cînd simțeam nevoia de a-mi întreba bunelul, scorul.
Acestă plimbare devenise o tradiție, păcat că am întrerupt-o, dar și meciurile deveniseră tot mai rare și mai rare pînă cînd a fost să nu mai fie petrecute.
