În câteva ore începe World Cup 2010. Probabil, din vina arbitrilor naționala Moldovei a ratat calificarea la turneu. Eșec după eșec și pentru România. Nu știu de ce, dar am impresia că siguranța cu care a jucat a adus acest rezultat.
Și aici s-a încheiat cu favoritele mele. Nu știu de ce, dar mă atrage jocul echipelor la care am fotbaliști favoriți. De exemplu în 2006 eram un fan al lui Zidane. Am fost cu Franța de la început până la sfârșit. Concomitent, Anglia mi-a plăcut, deoarece era Beckham.
În acest an nu am niciun jucător favorit, nici o națională favorită. Mă gândesc cu cine să țin? Încă mai am simpatie față de Spania și Anglia. Spania – pentru că-mi plac mai mulți jucători, pentru că-mi plac echipele spaniole. Anglia – pentru că ei sunt legendarii fotbalului.
În 2006, când a câștigat Italia campionatul - aici a fost dezastru. Zile în șir de bucurie pe străzi. Fiindcă acum mă aflu aici, de ce să nu fiu cu Italia? De ce să nu am ocazia să văd din nou acel dezastru, de ce să nu văd adevărata bucurie pe fețele fanilor înflăcărați? Cred că-s pentru Italia.
