Sunt deja în anul 2 de facultate la masterat, adică sunt un tip care stă la cămin și pentru comoditatea care îi este oferită aici își numește sat căminul. M-am născut într-o localitate care este ceva între un sat și un oraș, dimineața când mergeam spre școală oamenii necunoscuți nu-mi răspundeau la salut, precum o fac cei din satul bunicului meu. Așa că am zis să facem și noi ceva : numim sat căminul nostru, este foarte mic, are numai 3 etaje după sistemul moldav și 2 cel românesc (2 etaje + parterul). Și într-adevăr, este ca într-un cătun aici, în special flăcăii ne cunoaștem foarte bine și ieșim la o țigară, cafea, ceai pe hall și ne povestim unul altuia întâmplările din viață. Uite pentru asta aș sta la cămin, când te plictisești intri pe la vecini și mai schimbi câte o vorbă, două.

Acum suntem în sesiune, eu sunt în anul 2 de master și trebuie să prezint doar disertația, atât. Mai ies și eu cu ei pe hall și ascult istorioarele hazlii de la examene. Un vecin de cameră a fost la un examen ca fiecare student normal. Înainte mi-a zis că citise trei capitole, dar nu știa el multe, iar copiuțele pe care le pregătise nu erau bune de nimic. Așa că a decis să aștepte jumătate de oră, și a întrebat de colega din spate. Profa i-a văzut și i-a zis colegei din spate să predea lucrarea. A mai zăbovit un pic și a întrebat de colegul din față, iarăși profa a observat și i-a zis celui din față să predea lucrarea. Acesta s-a văzut rămas singur pe acolo și a fost a treia persoană care a predat lucrarea. Nenorocul te bântuie dacă nu înveți.

Aseară am rămas uimit că la mine pe etaj se auzeu fete care erau la un pahar de vorbă. De obicei ele sunt cele mai conștiincioase, nu-și pierd timpul pe hall, dar acum făcuseră o excepție. Aveau vin bun, din care am gustat și eu. Era o tipă din București care stătea la o colegă pe noapte. Nu-mi dădeam seama de ce privirile ei erau atât de înțepătoare, dar mi-a fost clar: BUCUREȘTEANCĂ. Nu trebuie să generalizăm, am făcut cunoștințe și cu excepții, femei icoane de București, dar în general femeile sunt înțepate pe aici.

Cam toți colegii mei de cămin se roagă să ia nota 5, notă sfântă. “Dacă iau 5 mă îmbăt, dar oricum mă îmbăt după sesiune” se aude pe hall când vin de la examene. Doi erau bucuroși că au luat 6, dar într-adevăr, la materii foarte grele.

Îmi amintesc și de emoțiile mele la examene, dar au trecut. Țin minte că după un examen extrem de greu, materia se numea finanțele întreprinderii, am ajuns în cămin și m-am culcat, nu mai puteam de oboseală, am dormit vreo 12 ore. Au trecut timpurile, toți s-au realizat, numai eu am rămas cu sufletul de student.