Dacă Biserica îşi doreşte cu disperare să se amestece în treburile statului, de care e separată conform Constituţiei, să-i invadeze instituţiile, să se facă gospodină în şcoală, cred că a sosit momentul potrivit s-o naţionalizăm. Statul ar avea o sursă de venit consistentă şi n-ar mai fi el cel care pompează resurse într-o gaură neagră, fără fund. Naţionalizată fiind, instituţia eclesziastică nu s-ar mai subordona unui stat străin (cum o face mitropolia majoritară a lui Vladimir), cu pretenţia că contribuie la educaţia patriotică a elevilor.
Cam aşa înţeleg eu cooperarea fructuoasă dintre biserică şi stat. Altfel, se lasă cu subordonare şi ne trezim în Evul Mediu timpuriu, când politicul era total absorbit de religios, când regii căzuţi în dizgraţia clericilor supremi mergeau desculţi prin pietre şi ciulini până la scaunul Papei, în speranţa că vor fi iertaţi şi că-şi vor păstra tronul.
Să vedem dacă biserica îşi va mai dori la fel de mult să se strecoare în şcoală, cu preţul naţionalizării ei.