Dacă deschideţi larg ochii, probabil aţi observat că, în afară de schimbarea guvernelor, nu s-a schimbat în rest mai nimic. Cel puţin, dacă e să ne comparăm cu ţările Baltice, care au reuşit să evadeze cu adevărat din blocul sovietic, să nu mai fie sateliţi ai Rusiei. Dar şi dacă ne comparăm cu aceeaşi Georgie, situată mult mai nefavorabil în plan geografic comparativ cu R. Moldova, care are frontieră comună cu Rusia, dar care totuşi a reuşit să se impună ca un stat care ştie ce vrea, încotro se îndreaptă, fără să mai încerce să intre atât în graţiile Rusiei, cât şi ale UE. Au dat dovadă de fermitate şi lumea a înţeles că georgienii nu sunt sclavii conjuncturii sau ai mofturilor lui Putin ori Obama.
În schimb R. Moldova, abulică, bătută în cap, nu reuşeşte nicidecum să-şi traseze priorităţile. Îngenunchează ba în faţa lui Putin, ba a demnitarilor europeni, vrea şi în CSI, şi în Europa, imaginându-şi că spectacolul penibil în care se lasă antrenată trece neobservat. Cine să fie vinovat că moldovenii au rămas în marea lor majoritate nostalgici după trecutul sovietic, că termeni gen “democraţie”, “libertate”, “stat de drept” nu le spune nimic, nu se asociază cu o realitate concretă şi că ar fi gata să-şi sacrifice şi fărâma de libertate care le-a mai rămas pentru o bucată de pâine ori câţiva bănuţi mai puţin pentru gaze naturale ori energie electrică? De ce miile de tineri care au mers să studieze peste Prut n-au reuşit să producă o mutaţie în planul mentalităţii populaţiei românofone ori să se constituie într-o forţă politică importantă? Să fie oare de vină specificul naţional, secolele de robie, indiferent de originea stăpânitorilor, care le-au creat moldovenilor un mod specific de a fi, supuşenia proverbială şi naivitatea tipică unor personaje de basm? Ar fi reuşit oare moldovenii să creeze o autonomie moldavă dacă ar fi locuit pe teritoriul unui stat străin, în condiţiile în care ar fi constituit doar 5 la sută din populaţia lui, cum au reuşit găgăuzii? Sau în care altă ţară, o minoritate de 40 la sută, cum sunt moldovenii în Transnistria, nu au practic niciun drept, fiind neutralizaţi total? O ţară în care aceste 40 la sută să nu poată decide cum să-şi numească limba pe care o vorbesc, să li se închidă cele câteva licee cu predare în limba română. Sunt totuşi, minimum 40 la sută.
Poate că moldovenii nu reuşesc să se impună pe plan internaţional pentru că majoritatea celor emigraţi sunt angajaţi la negru, în calitate de forţă de muncă ieftină, de sclavi? Bineînţeles că aceştia nu pot influenţa opinia publică în ţările în care au emigrat. Dacă mai punem la socoteală şi faptul că experimentele sovieticilor au avut cel mai mare succes aici, la fel ca şi în coloniile ruseşti din Asia Centrală, nu e surprinzător că suntem o populaţie care se comportă şi este receptată ca una bătută cu leuca-n cap.