Vârsta – e destin, e o povară, e o fatalitate? La ce vârstă omul devine inapt de muncă fizică sau intelectuală? Cine şi pe care criterii stabileşte?
Acestea şi multe alte întrebări tot mai mult le frămîntă pe fiecare om care se apropie de 50. Sunt tot mai frecvente cazuri când persoane cu vârsta mai inaintată, fie că nu se pot angaja la un serviciu râvnit pentru îşi câştiga surse de existenţă, fie că este concediat pe criteriu de vârstă în plin dezacord cu legislaţia în vigoare şi dorinţa persoanei. Mai mult, iată şi administraţia actuală a Teatrului Operei Naţionale şi Balet din R. Moldova intenţionează în cadrul audieri publice de azi la Comisia Cultură, Educaţie, Cercetare, Tineret, Sport şi Mass Media a Parlamentului cu privire la situaţia creată să intervină cu iniţiativa ca Parlamentul se modifice Codul muncii în aşa fel ca orişice persoană, indiferent de starea sănătăţii lui, să fie concediată după 20 de ani de muncă. Or să ştie, la vârsta 45-55 de ani mulţi sunt perfect sănătoşi, având o experienţă solidă în domeniul în care munceşte omul este foarte util societăţii.
Aşa dar, în mediu persoana se angajează în câmpul muncii la vârsta 20-25 de ani, iar dacă va fi acceptată o astfel de lege, după 20 de ani de muncă asupra fiecăruia angajat va plana riscul să fie concediat la primul moft al angajatorului fară drept de apel. Oare în asemenea situaţie nu va lua amploare discriminare pe criteriu de vârstă şi o mulţime de dosare vor ajunge la CEDO?
S-ar putea ca aceasta cale prost gândită se aducă doar prejudicii cetăţenilor din Moldova şi ştirbirea imaginii pe arena internaţională în cale spre comunitatea europeană. Înţeleg pe cei tineri, totuşi, cred că trebuie accente de pus pe manageriat eficient, libertate în creativitate, soldat cu crearea locurilor de muncă cu o remunerare decentă în baza selecţiei în urma unor concursurilor transparente publice, fară aranjamente anticipate “jocurilor de după culise”. Lasaţi publicul se aleagă ce e valoare şi ce e pleavă.