Am mai tras cu ochiul la o emisiune cu participarea psihologului, la unul din canalele de televiziune româneşti. De data aceasta, erau problematizaţi doi adolescenţi. El avea vârsta de 18 ani, ea – de 17. Şi doreau imperativ să se căsătorească. Familiile îngrozite ale ambilor tineri se împotriveau, bineînţeles, din toate puterile, explicându-le că nu se opun relaţiei propriu-zise, ci ideii de căsătorie, că mai întâi trebuie să absolvească şcoală, să se angajeze şi celelalte. Dar copiii erau cu inima de piatră, respingând cu încăpăţânare toate argumentele raţionale şi de bun-simţ. Psiholoaga, ca de obicei, făcea slalom printre părinţii ambilor adolescenţi, apoi între părinţi şi copiii puşi pe căsătorie, fiind înţelegătoare cu toată lumea, aşa cum îi şade bine unui angajat din breasla ei. Totuşi, adolescenţii au făcut abstracţie de toate sfaturile bine intenţionate şi, a doua zi, luându-se de mâini, s-au pornit spre Oficiul Stării Civile. Când au revenit acasă, la mireasă, au fost luaţi în furci de socrul mare care s-a arătat extrem de deranjat de apariţia intrusului. Aplecându-se, “miresa” a împrăştiat pe jos actele de căsătorie. “Nu sunt semnate”, s-a grăbit să-i liniştească pe părinţi psiholoaga, care a decis să ia taurul de coarne şi să mizeze pe ultima carte – preotul. Anume la el au mers in-corpore, cu adolesenţii recalcitranţi. Aici popa le-a explicat cum stă treaba, i-a asigurat că e foarte bucuros că vor să-şi unească destinele, dar că mai întâi ar trebui să verifice dacă relaţia lor e una trainică şi că va fi extrem de fericit să le presteze serviciile specifice peste câţiva ani bla bla bla. Cu alte cuvinte, le-a repetat cuvânt cu cuvât ce i-au povăţuit anterior părinţii şi psiholoaga. Doar că reacţia celor ce râvneau până nu demult să se căsătorească cu orice preţ a fost radical diferită. Tinerii însurăţei erau de nerecunoscut. Ambii erau ca nişte mieluşei şi gângureau timid pe sub nas că vor face exact ce le prescrie părintele, mulţumindu-i cu vocea gâtuită de emoţie. Psiholoaga stătea radioasă în dreapta preotului, toată numai zâmbet şi fericire. Împreună cu aliatul ei de nădejde, lucrurile pot fi îndreptate, iar oamenii – îndrumaţi pe calea cea dreaptă, a Domnului.
DIN BLOGURILE MOLDOVEI