Marea. V-am spus c-o întâlnesc cât de curând? Iat-o! O vedeţi în poză. De fapt, aşa văd eu Marea Neagră de la balconul hotelului, trebuie doar să scot nasul pe geam: a răsărit soarele, iar apa scânteiază şi te ţine sclav cu privirea ţintită în larg. E mult prea frumos. Nu te saturi să urmăreşti jocul soarelui pe luciul apei.
Sunt la Constanţa, sunt la mare, apa este rece, dar contează că este… în imediata mea apropiere. Nu o să scriu prea mult, pentru că mare poate fi geloasă şi se poate răci şi mai tare de supărare. Vă spun doar, invidiaţi-mă cu invidie albă… Căci şi eu o să vă invidiez!