Te salut, o, zi frumoasă, ce apari strălucitoare,
Zi ca tine mai aleasă, mai slăvită nu-i sub soare;
Zi de-a pururi fericită, încărcată eşti de glorii,
Zi a Domnului preasfântă şi a marii lui victorii.
Zi curată şi senină, la cei orbi le-ai dat lumină
Când Cristos, Stăpânul vieţii, cu puterea sa divină,
A învins domnia morţii, a-nviat lăsând mormântul,
Iadului smulgându-i prada, unind cerul cu pământul.
Se ţâra sărmana lume în ţărână, sângerândă,
Strânsă-n lanţuri de păcate, sub blestem şi sub osândă.
Harul, mila şi-ndurarea au învins la urmă însă,
Căci privind din ceruri Domnul şi văzându-i faţa plânsă,
In iubirea sa de tată, i-a întins de sus o mână;
Nu putea s-o lase-n lanţuri şi-n sclavie să rămână;
A-nchis ochii la păcate şi-a uitat mânia toată,
L-a trimis pe Fiul unic, din prăpastie s-o scoată.
Ascultând, supus, de Tatăl, a venit în lume Fiul
Si-a gustat, de dragul lumii, moartea, jalea şi pustiul.
Soarta lumii, soarta noastră, împărţind-o pe din două,
Inviind, a scos cu dânsul din mormânt o lume nouă.
Este ziua-n care cerul cu pământul se împacă.
Spre-a cânta cum se cuvine, vocea noastră e săracă;
Vină îngerii din ceruri şi cântarea să ne-o poarte
Către cel ce e Stăpânul peste viaţă, peste moarte.
Fiii sfintei Maici Biserici sunt chemaţi ca într-o voce
Pe Cristos să-1 preamărească şi în rugă să-1 invoce;
Intristarea, supărarea nu-i permisă nimănuia,
Fericit creştinul astăzi intonează „aleluia".
Moarte de Cristos învinsă, tu pe nimeni nu mai sperii,
De aceea, neînvinsă-i bucuria învierii.
Să se bucure cu cerul tot pământul astăzi când dă
Domnul celor ce-1 urmează darnic propria izbândă.
Amin.
