La Radio Moldova a fost dată pe post o emisiune, al cărei subiect m-a uluit pur şi simplu. Într-o familie dintr-o localitate sătească (din raionul Drochia), un copil a fost găsit mort în curtea casei sale. Mass-media moldavă s-a grăbit să concluzioneze că băiatul, în vârstă de 13 ani, s-ar fi sinucis din cauza mustrărilor ce i-au fost administrate la adunarea de părinţi din şcoala în care învăţa. Afectat profund, el ar fi decis să se spânzure, au tras concluzia ziariştii. Concluzie care pare să le fi fost sugerată de anchetator. Numai că părinţii băiatului se împotrivesc hotărât unei asemenea interpretări. Ei declară că decesul fiului lor ar fi survenit în urma unui accident, când se juca, el încercând să imite anumite scene văzute în filmul “Tarzan”. Cât priveşte anchetatorul, susţin ei, s-ar fi prezentat în stare de ebrietate la locul de muncă şi a formulat greşit cauza decesului. Acum, sunt ferm decişi să convingă instanţele de judecată să reformuleze verdictul anchetatorului, apelând în acest sens la procurori .
Însă problemele părinţilor îndoliaţi nu se limitează doar la atât. Preotul din sat le-a declarat că va accepta să facă servicii divine în amintirea celui decedat sau pentru sufletul lui (nu cunosc exact formularea popilor) doar după ce-i va fi prezentat un certificat de la Procuratură care să confirme că decesul băiatului a survenit în urma unui accident, că a fost involuntar, nu o sinucidere. Părinţii băiatului sunt foarte afectaţi de termenii în care a fost întocmit actul de deces, deoarece, după cum susţin ei, nu pot să îngrijească ca toată lumea de amintirea fiului, de mormântul lui. Şi o simt îndeosebi de Paştele Blajinilor.