Era într-o sâmbătă seară. Ca acu’. Cădea o gutuie, cădeau două gutui. Elena stă la fereastră şi-şi aşteaptă iubitul. Cântă: Iubitule, iubitule, unde mama dracului eşti, spune-mi unde, da, spune-mi unde…. Cânta şi-şi tăia un picior cu toporul. Piciorul cu care minţea. Că de fapt n-o interesa unde-i este iubitul, nu. O interesa să-l scoată din dulap pe negroteiul cu care trăia de 25 de ani şi care se ascunsese acolo că auziseră liftul. Dar trecuse o juma de oră şi în casă nu intra nimeni.
Mihai, tânărul soţ al Elenei, dormea în patul iubitei lui, Diabet, o turcoaică stabilită la Constanţa din părinţi turci. Diabet îi dădu una în cap. Zise: Scoală, Mihai, că Elena îşi taie piciorul, se aude până aici. Într-adevăr, se auzea toporul. Mihai, zdrobit de somn, nu crezu. Scoase o mână de sub pătură şi şi-o plantă între picioarele lui Diabet. Diabet oftă de plăcere.
Elena făcu infecţie. Cangrenă. Cădeau trei gutui. Negroteiul dacă văzu că e pe moarte, ieşi din şifonier şi zbură pe fereastră. Aşa se sfârşi povestea de dragoste dintre Elena şi Mihai.
Filmul a avut premiera la TIFF. Tudor Giurgiu a spus: Se cunoaşte mână lui Radu Munteanu, fin psiholog al relaţiei dintre un bărbat şi o femeie. O capodoperă. Cristina Corciovescu a spus: Cu câtă răbdare observă Cristi Puiu relaţiile dintre oameni. Un film de excepţie. Irina Nistor a spus: Dacă Mungiu îi avea în rolul principal pe cei doi Piersici, ieşea un film senzaţional. Aşa însă, jucând cei doi Piersici a ieşit de căcat. Robin Hood a spus: Degeaba iau io de la săraci şi dau la bogaţi, da, degeaba, că românii tot nu-s în stare să facă un film şi aşa mai departe.
Pe urmă, gutuiul a început să facă dulceaţă. Da, dar era prea târziu.