Motto: Idolul /simbolul/ este nimic./iu tsu/
Mare prostie politică cu această încrucişare a secerii cu ciocan! Azi junii noştri politicieni se joacă de-a aruncarea secerii şi a ciocanului. Fără mari perfomanţe. Cineva le va arunca înapoi pe plaiul cu mulţi boy /inclusiv sus de tot/.
Şi nu se observă călcarea pe aceiaşi ghimpi: tot la lupta simbolică cu comunismul s-a redus şi activitatea primului parlament “bun”. Asta în loc de a organiza un cui solid, care să scoată din politică cuiul /era să scriu oleaxcă altfel, pardon/ cuiul bolşevic.( conform proverbului: cui pe cui se scoate) Adică se cerea organizarea unui adevărat partid. M. Ghimpu şi tovarăşii săi /Matei-ciuc etc/ s-au jucat de-a politica, au stricat toate partidele care erau la 1995, le-au unit întrunul singur, au contribuit cu el la victoria lui Lucinski, după care s-au autodizolvat.
Şi comuniştii sunt vinovaţi, se organizează ticăloşii. Nu ne organizează şi pe noi. Numai pe ei!
Că la moment avem un singur partid adevărat e în primul rînd vina politicienilor Ghimpu, Moşanu, Matei.
Dar şi a lui Dabija V Butnaru, C. Tănase etc.
Nu au făcut un partid bun/ un ziar bun şi ne pun în dilemă: ori ne votezi/citeşti pe noi ori pe comunişti / Moldova suverană.
Asta e!
Şi rău de tot e!!!
E de rîs, dacă nu de plîns: comunismul demonizat, iar cel mai mare comunist ( Piotr Kirilîci Lucinschi) – omagiat.
Iurie Ţurcanu
PiS. Azi e omagiat în L&A A. Vartic, care se considera mare anticomunist /simbolist desigur/ şi duşman personal al tov Lucinschi, dar care o vreme a lucrat la ziarul acestuia – Săptămîna. Paradoxuri în ţara asta care mai de care. Ce-ar zice Vartic de omagierea tovarăşului? Retoric de tot, nici nu mă interesează, zău.
Apropo, eu nu sunt un duşman al lui Kirilîci, pă bune.